Oamenii de langa noi by Adriana Nicuta (4079 mesaje), la 23-10-2008

As vrea sa va spun si eu o poveste.

Marti dimineata iesisem la strada in fata blocului sa-mi astept colegul sa vina sa ma ia cu masina la servici. Chiar in fata aleei, un batranel de vreo 60 de ani matura cu spor trotuarul. Ma vede, se opreste din lucru si se uita mine parca masurandu-ma din priviri. Eu ma fastacesc si ingan un:
- Buna dimineata.
Imi raspunde la salut si isi vede de treaba. Acum raman eu si ma uit la el si il masor. Ma gandeam ca este prea batran ca sa mai munceasa.
Brusc se intoarce si imi spune:
- Stiu ce ganditi don`soara. De ce am ajuns sa matur strazile.
Eu dau sa il intrerup sa ii spun ca nu este asa, dar el vine spre mine si continua sa vorbeasca:
- Ce sa fac toata ziua in bloc? Mai bine fac si eu ceva folositor si ma mai ajut si cu banii. Baba mea nu mai este de anul trecut cu mine (si are ochii inlacrimati), sunt doar cu catelul.
Si se intoarce si se duce spre carutul de gunoi. Ma duc dupa el, dar pana sa ajung la el, se si intoarce inapoi cu o gentuta, gen voiaj, veche, si imi arata ce are in ea. Un catel maidanez alb ca laptele. Il scoate din gentuta si continua:
- Nu ma lasa inima sa il las acasa singurel si il port cu mine, iar ca raspuns Albus (asa l-a numit) latra scurt. M-am jucat cu catelul si ii spun cum ma cheama, iar el imi spune:
- Stiu asta. Va vad in fiecare dimineata si am auzit cum va spune domnul care vine cu masina.
Am facut niste ochi mari si am dat in balbaiala (nu stiu nici acum ce am vrut sa ii zic).
- Fetito stiu ca nu m-ai vazut pana acum. Lumea este prea ocupata si prea alearga in ziua de azi ca sa aiba timp sa mai observe pe cineva. Mai ales un maturator. Dar eu vad multe in fiecare zi si ajung sa spun ca si cunosc viata unora doar observandu-i.
Nu am mai apucat sa ii spun ceva ca a aparut colegul meu. I-am dat catelul inapoi (pe care il luasem in brate intre timp). I-am spus doar la revedere si o zi buna (in mod reflex). El deja era cu spatele la mine, in drum spre carut, cand il aud:
- Poate ne vedem maine dimineata. Stiu ca Albus s-ar bucura.
Dupa care s-a intors si mi-a zambit. Ieri nu l-am vazut (si am iesit mai devreme doar ca sa vorbesc cu el). L-am gasit abia azi dimineata, iar de data asta Albus nu mai era in gentuta ci, legat cu o zgarduta de carut. M-am jucat cu catelul si am vorbit din nou cu Tataie (nu a vrut sa imi spuna cum il cheama). Ce m-am bucurat cand mi-a zis ca ma astepta. In acest timp trece pe langa noi o vecina din bloc pe care o salut, dar care imi raspunde si se uita mirata la mine cum ma jucam cu catelul.
- Cred ca si-a schimbat locul de munca, - il aud pe Tataie. De vreo doua saptamani pleaca dimineata la ora asta, iar pana acum pleca mai devreme si venea a doua zi pe la ora asta. Ma vede ca ma uit surprinsa la el si spune in continuare:
- Cand venea era imbracata la fel ca atunci cand pleca. Poate ma insel, cine stie? Si tu ai lipsit cateva zile si incepe sa rada.
- Hai, fugi ca ti-a venit masina si mai am de maturat! si pleaca.
Albus sare din bratele mele si merge dupa el. Imi face un semn de la revedere, dar fara sa se intoarca cu fata spre mine.

Asa ca ma intreb: in drumul nostru zilnic cati dintre noi avem timp sa mai observam oamenii de langa noi? Batranelul acesta ma observa de ceva timp, iar eu nu l-am vazut niciodata. Am ajuns sa fim prea ocupati si nu mai avem timp sa vedem lumea.

Replica: Eu, by Admin TTT (3927 mesaje), la 23-10-2008

Adriana, din pacate, am uitat de mult sa vad lumea. Intre mine si Tataie exista o mare diferenta: el este liber. Eu am uitat ce este libertatea de mult. Si, asemenea mie sunt atatea alte Robotici.
Iti si va doresc sa aveti ragazul sa vedeti lumea.

P.S. Un vas minunat primit de la prietena mea din Craiova. Am uitat sa ii trimit imaginea pe care o postez mai jos. Am uitat...


Replica: Monica, by Adriana Nicuta (4079 mesaje), la 30-10-2008

cred ca multi dintre noi am uitat sa mai vedem lumea... M-am intalnit cu Tataie si Albus in dimineata aceasta. M-a intampinat cu un zambet larg, iar catelul dand din codita. Cat de mult m-au inseninat aceste lucruri "marunte"!

Sa aveti toate o zi buna si sa o incepeti intotdeauna cu zambetul pe buze!

Replica: Ai mare dreptate, by Calinescu Ramona Nicoleta (909 mesaje), la 02-11-2008

Adriana, ti-am citit cu atentie povestea si sa stii ca ai mare drepatate; suntem cu totii teleghidati si prinsi de stresul cotidian ca sa mai tinem cont si de persoanele din jur. Prea ingrijorati, prea stresati, prea prinsi in labirintul propriei noastre vieti!

Replica: Este frumoasa povestea ta, Adriana. by Vasiliu Letitia (1486 mesaje), la 03-11-2008

Nicoleta, pentru ca un zambet sa-ti lumineze chipul si sa-ti alunge melancolia...