Lin, am cautat, dar nu am gasit nici un model Vaza cu liliac. La care goblen te referi?

Totusi cea mai mare problema ramane cum maschezi ata la final si cum sari cateva randuri cand iti mai ramane ata si trebuie sa o consumi la 1-2 cm distanta de locul in care ai ajuns.
La mine se cam cunoaste pe unde am strecurat-o si asta este problema mea cea mai mare.

Dragi gargarite, va invit la dialog: cum lucrati voi, ca dosul goblenului sa fie perfect?

Bună.
Perfect nu-mi iese, mai ales la modelele cu multe nuanțe, peisaje de exemplu.

Nici ale mele nu ies perfect pe dos draga Lenuta. Insa am observat ca Neeolina le coase perfect. Poate ne dezvaluie secretul ei.

Eu incep din stanga jos, asa m-am invatat, asa imi ”vine” sa lucrez. Nu fac salturi mai mari de 1 cm pe panza, incerc sa maschez firele pe sub ce este deja lucrat.



Cam asa arata spatele, in general. Intr-adevar, este mai greu sa lucrezi asa la modelele cu multe culori.

Mi-e greu sa gasesc un ac cu care sa ma inteleg.

Aveam o perioada în care lucram foarte îngrijit pe spate. Nu făceam pași, încercam sa ascund cât mai bine firele, însa nu mi-a ieșit niciodată ca pe față, cum am văzut la unele persoane.
Și acum lucrez îngrijit, dar nu ma mai chinui sa iasă și spatele corect. Pana la urma, fața contează.

Si mie imi place sa fie spatele ingrijit, și incerc sa ascund firele cât de bine pot, dar ma consolez cu gândul ca doar fata se vede atunci când o sa inramez modelul. La modelele pe care deja le-am înrămat, nici nu îmi mai amintesc cum arata spatele. Asadar, eu cel puțin, ma bucur de ceea ce se conturează pe fata, spatele nu este întotdeauna perfect.

Va îmbrățișează,

Draga Lenuta, imi place mult ghergheful tau pentru ca iti da libertatea sa lucrezi cu ambele maini. M-ar incanta ideea daca as avea mai mult spatiu de lucru acasa.

Draga Nicoletta, sa stii nu imi iese nici mie perfect spatele goblenului, dar se pare ca modul de a fotografia panza integral ascunde imperfectiunile.

Spre exemplu la Cabana padurarului am vreo 7 nuante cusute la copaci, dar mai sunt cel putin 5 de completat si spatele meu deja are destul de multe locuri in care s-au intersectat atele si este mai inalt decat normal:



La Fereastra catre univers, coada delfinului e plina de denivelari si nu am reusit sa acopar panza la imbinarile dintre culorile inchise:





Nu stiu daca voi avea curajul sa aduc o imagine cu spatele celui mai vechi goblen lucrat pe care il mai am, Ikebana cu liliac, in care nu am mascat absolut deloc firele pe spate. Pe atunci eram incepatoare si inca nu descoperisem gradina noastra draga.
Grija mea pentru lucrul pe spate a inceput din 2019 cand am descoperit topicele de pe forum si cateva tutoriale de pe youtube ale Ovidiei. Incepusem sa intorc goblenul pe spate de fiecare data cand nu aveam puncte alaturate doar ca sa vad cum se aseaza ata, apoi incet cu incet am inceput sa simt cand este nevoie sa intorc. Ca regula generala: trec acul pe sub ate pe toate portiunile mai mari de 2 puncte, insa recunosc ca ma mai prinde doamna lene si mai am abateri de la regula.
Incerc sa lucrez ingrijit, dar nu-mi iese tot timpul cum as vrea. Si eu sunt de aceeasi parere ca si voi: Până la urmă, fața contează.
Va imbratisez cu drag.