Dragele mele mamici, imi creste inima de bucurie sa vad realizarile
copiilor nostri, urcand pe podiumul cel mai inalt, lasand in urma doar fericire si satisfactie ca le suntem parinti, indiferent daca sacrificiile noastre sunt mici sau mari, doar rezulatul conteaza.
Cu mana pe inima va zic ca inainte de orice satisfactie pe care mi-o da copilul meu (la invatatura, in sportul pe care-l practica), sunt atat de fericita ca dimineata imi poate spune, cu ochii abia intredeschisi si cu un zambet in coltul gurii
buna mami, ca poate sa mearga pe propriile picioare, ca poate manca singura, - in simple cuvinte ca am un copil sanatos.
Am invatat sa ma bucur intai de aceste lucruri simple, care, daca le avem, nu ne dam seama cat de pretioase sunt si fiecare alta realizare a puiului meu sa fie intai realizarea si bucuria ei si dupa aceea a noi parintilor.
Asa s-a intamplat si cu tenisul, care a inceput mai intai ca o joaca sau ca orgoliu mai bine zis, vazand ca majoritatea colegilor practicau cate un sport si cand a venit aceasta propunerea, nu a stat de doua ori pe ganduri si a acceptat. Cand a luat pentru prima data in mana racheta de tenis, parca acolo i-a fost locul din totdeauna si toti din jur au ramas surprinsi, chiar daca se trata de un club nu la nivel foarte inalt, a fost dragoste la prima vedere si dragoste a ramas. Dupa aproape doua luni, cand a inceput sa se distinga de colegele ei avand si varste mult mai mare decat ea, a intervenit gelozia si fiind cea mai mica din grup a inceput sa o descurajeze cu mici ironii care o faceau sa stea rau. A inceput sa-si piarda entuziasmul si atunci, dupa o discutie serioasa, am lasat-o sa aleaga. A vazut ca nu este de gluma si cum iubea acest sport si-a luat angajamentul ca nu vom pierde timpul nici noi si nici ea. Incet, incet s-a reprins, iar rezultatele n-au intarziat sa se faca simtite si acelasi lucru l-au sesizat si antrenorii, de la care a venit si propunerea sa faca ceva mai serios vazand ca varsta este cea indicata, asa ca ne-am transferat la un club a caror rezultate sunt de notat.
Astazi, cam asa arata fericirea si enuziasmul cand a pasit pe podium sa-si ridice cupa mult ravnita si sudata pentru locul intai. Avand un public in numar destul de mare, ma gandeam ca se va rusina in momentul ridicarii premiului, dar m-am inselat. Cand si-a auzit numele, cu pasi hotarati si determinati, a urcat pe podium, a luat cupa, a ridicat-o in sus ca si cum ar fi zis:
sunt cea mai mica, ati ras de mine, dar acum sunt eu aici.
