Letitia, mama a primit mai multe diagnostice pe masura ce sotul si rudele ei s-au ingrijit de ea. Mie asa imi place sa cred ca aceasta le-a fost intentia. Una din obsesiile mamei a fost ca sotul ei si mai apoi eu, vreau sa ii fur copila. A inventat atatea lucruri urate, de sotul ei a ajuns pentru o noapte in arestul politiei, iar eu am fost hartuita de n-intalniri la procuratura si politie, urmare a plangerilor ei. Cei care se ocupa de actul juridic mi-au explicat ca ei nu aveau de unde sa stie ca reclamanta are lipsa de discernamant (trebuia sa funizez eu probe sau sa astept ca ei sa faca rost de probe), asa ca am fost anchetata pentru toate fanteziile ei, din care rezulta ca am rele intentii vizavi de Naluca.
In demersul acesta haotic si de neinteles al justitiei (unde nimeni nu are rabdare sa asculte pana la sfarsit, unde nu stie cel ce te ancheteaza astazi despre ce s-a intamplat cu numai o saptamana in urma, vizavi de o reclamatie similara) s-a facut legatura intre mine si bunicuta ce se ocupa de Naluca. Legatura am facut-o eu, pentru a arata bunele mele intentii fata de copil. Astfel copila a fost luata de acolo si intrucat tatal era parat, bunicii de negasit, aceasta a fost dusa intr-un centru pentru copii.
Despre mama stiu ca avea devieri de comportament ce au dus si la incedierea propriei locuinte, de mai multe ori.
Dupa ce a iesit din arest, tatal si-a pierdut slujba. Stiu doar ca numai dupa o saptamana era si plecat din tara.
Bunurile lor au fost vandute de banca. Informatiile le-am aflat, intamplator de la un vecin.
Despre bunici si rolul lor, nu am ce sa-ti spun ca mai multe nu stiu.
Referitor la intrebarea ta, sunt la fel de perplexa si am si scris:
Am primit, in virtutea depozitiei mamei Nalucei, interdictie de a o vedea.Imi doresc sa uit marasmul prin care am trecut in numele unei cauze bune si as prefera sa nu mai vorbesc despre trairile mele.
Ti se pare improbabil ca o familie sa se destrame asa, in patru vanturi? Discutam cu colegii mei situatia aceasta si raspunsul lor m-a naucit. Lor li se pare normal, tinand cont de educatia parintilor, de conditiile lor de viata, la limita subzistentei, de societatea bolnava in care traim.
Mie nu mi se pare normal, dar refuz sa ma mai implic. Considera-ma o lasa, dar nu imi doresc sa raman fara serviciu (umbland pe la procuratura, politie, judecatorie), nu vreau sa ma trezesc cu o nebuna la usa mea, tipand obscenitati. Am pierdut, in neant, o relatie de suflet, datorita implicarii mele si am avut parte si de oprobiul fratelui meu. Drept sa iti spun, asta m-a durut cel mai tare.
Si, considera-ma din nou o lasa pentru ca refuz sa mai discut pe acest subiect. Mintea mea (normala, zic eu) refuza sa priceapa ca aceasta este lumea in care traiesc.
