Povesti pentru copiii si nepotii nostri, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 14-07-2008 mai putin cunoscute.
Fiecare avem acasa carti sau CD-uri pline cu povesti. Dar povestile, mai putin cunoscute si cu un inteles minunat, sunt putine. Propun, daca mai gasiti povesti ca cea ce urmeaza, sa le aduceti si voi aici.
Povestea de mai jos, i-am citit-o Nalucii ce a fost foarte impresionata.
Albinele si Soarele A fost odata, de mult tare, o albinuta mai vrednica decat toate suratele ei. Zbura toata ziua sa stranga nectar si polen si sa pregateasca la stup ceara si miere. Oricat de harnice erau celelate albinute, surorile ei, multe flori se ofileau cu nectarul nestrans, asa ca o rugara pe cea mai harnica sa mearga la Soare si sa-l roge sa mai ramana mai mult pe cer. Abinuta nu zise [i]nu si se pregati de drum.
Zbura ea ce zbura pana dadu de un cuib de un viespi care tabarara pe ea. Unde umbli ca nauca? Ce cauti pe aici? Albinuta raspunse:
Zbor in slavi la mandrul Soare
Sa il rog de n-ar vrea oare
Sa nu plece-n orice zi
Asa iute la culcare.
- I-auzi indrazneala, spusera viespile. Noi de-abia asteptam sa vina noaptea sa ne culcam!
O imbrancira si-o bazaira incat albinuta ametita cazu la tulpina unei albastrele, care o invita intre petalele ei moi si parfumate.
- Odihneste-te putin, sa mai prinzi puteri! Ar fi atat de bine sa mai ramana Soarele pe cer! Ce curajosa esti!
Dupa ce se mai inzdraveni albinuta noastra, multumi si porni mai departe pana ajunse tocmai pe varful unui munte. Se facea din ce in ce mai frig, era tot mai obosita si pana la Soare era cale lunga.
Soarele, care se pregatea sa coboare spre asfintit, tare se mira de curajul albinutei si intinse o raza pana la ea. O infasura de mijloc cu raza sa si o sui pana la el. Albinuta se mai dezmorti si prinse grai:
Buna ziua, mandru Soare
Albinele surioare
Te-ar ruga de n-ai vrea oare
Sa nu pleci in orice zi asa iute la culcare!
Soarele ramase pe ganduri si in cele din urma raspunse:
- Imi place sa ajut roadele pamantului sa se coaca, vietatile sa traiasca si sa-si agoniseasca hrana, dar mai cu seama sa-l ajut pe om in munca lui. V-am indragit pe voi, albinele. Sunteti harnice. Asa ca o sa raman, cum ai dorit, mai mult in fiecare zi pe cer, pana cand florile de pe campuri se vor rari.
Albinuta nu stiu cum sa-i multmeasca mai bine si se grabi sa coboare pe pamant pe acelasi fir lung de raza, care-i ramasese prins in jurul mijlocului.
De atunci si pana astazi, odata cu venirea primaverii, Soarele ramane in fiecare zi mai mult pe cer ca sa aiba vreme albinele sa culeaga nectarul si polenul de la toate florile campiilor, margarete, crini, sanziene si altele multe. Apoi, dupa ce trece vara, ramane mai putin si zilele sunt tot mai scurte, pana in miezul iernii cand albinele stau ferecate in stupul lor.
Si tot de atuncea albinele au ramas cu mijlocul vargat cu galben-auriu de la raza cu care Soarele a infasurat-o pe albinuta cea harnica si atat de curajoasa.[/i]
Replica: Foarte frumoasa povestea. by Adriana Nicuta (4598 mesaje), la 19-07-2008 Mi-am amintit de copilarie. Multumesc, Doruletz.
Replica: Eu nu by Diana Bucur (60 mesaje), la 22-07-2008 stiu povesti frumoase, dar stiu imagini din povesti.
