Replica: Doruletz, la tine trebuia sa fie mai multa zapada, by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 03-01-2009
dar nu stii, ca ai impartit-o cu mine? (in seri de decembrie).

Replica: Letitia, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 03-01-2009
uitasem, dar ma bucur ca a ajuns si la tine. Mie mi-a fost de ajuns prezenta fratelui meu alaturi de cea ce urmeaza sa ii fie sotie, in aceasta vara.
Naluca a provocat isterie in familia ei prin faptul ca s-a zvarcolit pe podea timp de doua ore pentru a-si convinge parintii sa o lase sa mearga cu noi. Cand mama furioasa (parca ar fi vrut sa ma stranga de par), cand i-am deschis, m-a apostrofat ca i-am invitat fata la Craciun cu neamurile mele, m-am infiorat si nu am putut minti. Nu o invitasem! Din spatele ei a venit ca o furtuna Naluca (care banuiesc ca a fost tratata cu mai multe palme peste fetisoara ei, - purta inca semnele pe fata) care s-a asezat in genunchi in fata mea si a urlat sa o iau cu mine. Am tras si mama in casa si, iti dai seama in ce situatie am fost!
O femeie cu ochii injectati plini de ura pentru mine, dar... si pentru fetita ei.
Norocul meu ca a venit fratele meu si logodnica lui care au scaldat-o ca Naluca i-a auzit ca se vor logodi in biserica de Craciun si probabil mititica este curioasa.
Mi s-a ridicat parul pe maini de asa o situatie. M-a luat cu frig ca si acum cand iti scriu. La munte am descoperit cand am vrut sa o ajut pe Naluca mea sa se schimbe ca este plina de vanatai. Am inteles ca este lovita frecvent de parinti. Fratele meu m-a sfatuit sa las lucrurile asa, daca vreau sa o mai ajut pe fetita. Eu as incerca sa vorbesc cu cineva de la protectia copilului, totusi. Tu ce crezi? Sunt eu hipersensibila? Pe mine nu m-a lovit niciodata cineva din familie.

Replica: Doruletz, by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 04-01-2009
in primul rand ii doresc fratelui tau Casa de piatra si multa fericire.
Pe Naluca, eu o stiu din ce ne-ai povestit tu si cred ca esti subiectiva. Pune-te pentru o clipa in locul mamei ei...
Sunt impotriva bataii, nu-mi amintesc de vanatai, dar imi amintesc foarte bine de genunchii juliti si de multele zgaraieturi pe care le-am avut in copilarie, fara sa ma fi batut cineva sau sa ma fi pus in genunchi.
Parerea mea: nu-ti fa un dusman din mama Nalucai pentru ca nu ajuta nimanui.

Replica: Letitia, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 04-01-2009
nu mi-a fost dat sa vad multe fetze palmuite, dar recunosc cand vad asa ceva.
Cand am vrut sa ii pun un treningutz pe post de pijama, am descoperit ca nu avea nici body, nici maieu. Avea insa niste dungi verticale ritmice, atat pe coaste, cat si pe brat. Am intrebat-o unde a cazut si s-a smuncit si mi-a spus ca nu s-a lovit. A vazut-o si viitoarea mea cumnata si mi-a spus ca si ea crede ca Naluca a fost agresata ori cu o curea, ori cu o sipca.
Da, ai dreptate, Letitia: si eu as fi fost suparata tare daca fetita mea ar fi reactionat astfel. Dar, in acelasi timp, mi-as fi pus niste intrebari si as fi incercat sa procedez altfel cu ea.
Naluca a fost foarte uricioasa cu viitoarea mea cumnata: o imbrancea frecvent, facandu-se ca a gresit. I-a turnat apa in mancare, i-a manjit cu crema de tort, rochita.
Cu alte cuvinte, represalii pentru tanara ce este langa fratele meu, acum. Toate, pentru ca in mintea ei exista o atractie irezistibila pentru fratele meu si, zau ca nu inteleg restul.
Fratele meu i-a adus o papusa delicata, cadou. Am gasit-o zdrobita pe podea.
Am scurtat sederea la muntele nostru si ne-am intors pentru ca Naluca sa revina in familia ei.
Am evitat orice alta intalnire cu Naluca, alegand sa stam cat mai putin acasa.
nu-ti fa un dusman din mama Nalucai pentru ca nu ajuta nimanui.
Asa imi spune si fratele meu. Am insa inima cam stransa. Comportomanetul ei este ciudat. Nu stiu cum as putea sa o ajut. Oare exista vreo metoda care sa fie de ajutor?


Replica: Nu stiu, Doruletz, by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 05-01-2009
poate ca Oana o sa citeasca si ea stie mai multe despre psihologia copiilor sau poate ca o mamica de fete a avut astfel de probleme.
Naluca mai are frati mai mici?

Replica: Letitia, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 05-01-2009
Naluca mai are o surioara mai mica.
Fetelor, ajutor! Vreau sa o ajut pe Naluca mea.

Replica: Doruletz, by Adriana Nicuta (4598 mesaje), la 05-01-2009
nu stiu cum as proceda daca as fi in locul tau. Dar stiu ca un copil nu se educa cu bataie. Surioara este "educata" la fel banuiesc. Cred ca ar trebui sa vorbesti cu cineva de la Protectia copilului.

Replica: Bica, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 09-01-2009
stiu ca tu ai terminat Psihologia si ai mai lucrat si cu copiii. Am nevoie de ajutor.
Naluca mea a venit in seara aceasta, urland (plangea tare si tipa) la usa mea. A batut in usa cu pumnii si am deschis repede, speriata. A fugit repede in spatele pianului si nu reusisem sa inchid usa cand a dat buzna, mama ei. A fost cumplit pentru mine. Mama tipa si la mine si la fetita si vroia sa o fugareasca prin casa mea. M-a intepat atat de tare in inima, ca am ramas fara aer. Am probleme cu inima si nu am voie sa ma emotionez. Am mers sa imi iau medicamentul si atunci a venit o vecina si a tipat si ea la mama Nalucai. A potolit-o si am incercat sa vorbesc cu amandoua, dar totul a fost un cosmar.
Nu mai am forta sa scriu in seara aceasta pentru ca simt ca iar ma inteapa in zona inimii.
Te rog, daca citesti si crezi ca putem discuta, ajuta-ma!

Adriana, imi este teama ca nu as mai putea da o mana de ajutor ghemotocului de sufletel mic.

Replica: Doruletz, eu nu reusesc sa inteleg care-i cauza by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 09-01-2009
acestor manifestari de furie.
Naluca te crede o zana care o protejeaza si de aceea simte nevoia sa se refugieze la tine, dar ce face de-i provoaca mamei ei asemenea furie? Sau nebunia vremurilor in care traim se razbuna prin propria mama pe un biet copil? Cred ca doar intelegand bine ce se intampla poti vedea si ce-i de facut.
Poate ca Bica stie mai multe despre ce ar trebui facut.

Replica: Letitia, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 10-01-2009
noi doua nu am crescute astfel de parintii nostri si de aceea ne este greu sa intelegem.
Ce se intampla de fapt:
mama da o porunca si nu face o cerere catre copil
- copilul nu executa porunca sau o executa pe jumatate ori o executa prost; ori, pentru ca este porunca, nu vrea sa o execute;
- mama se infurie si tipa la Naluca;
- cand mama tipa, incepe sa planga si fetita mica;
- mama ia fetita in brate si tipa la Naluca;
- Naluca are un gest reflex cand nu-i place ceva: isi pune manutele la urechi, inchide ochii si incepe sa planga stand in acelasi loc;
- mama o loveste (peste fata) pentru a iesi din aceasta stare;
Este momentul in care Naluca incepe sa urle, mama se infurie si incepe sa o loveasca cu ce are la indemana.
Banuiesc ca la mine gaseste scaparea de violenta mamei. Nu, nu ma vede ca pe o zana buna pentru ca in ultimele luni, pana la episodul cu fratele meu, am tot lucrat cu ea, incercand sa o modelez; sa invete ce este altruismul (ea nu imparte dulciurile ei cu nimeni), sa o invat sa accepte si intelesul cuvantului NU, mai ales in expresia nu ne este permis sa facem asta.
Am doua alternative:
- anunt protectia copilului, dar nu cred ca asta ar ajuta situatiei, mamei sau copilului;
- sa ma inchid in casa mea si sa nu ma mai implic, dar asta m-ar durea cand ma gandesc la fetita aceasta fara educatie si aparare;
A treia varianta (aceea de a ma implica efectiv) imi afecteaza sanatatea. Asta-noapte am ajuns la cardiologie, la urgenta. Am facut doua ore perfuzii, intr-un salon rece ca ghiata. Si acum cand va scriu tremur de frig, desi la mine in casa sunt 22 de grade.
Sunt intr-un cerc vicios si ma apasa gandul ca nu stiu care ar fi cea mai buna cale de urmat. Am fost si pe alte forumuri (educatie copil, psihologie), dar nu am gasit inca nici un raspuns care sa ma ajute.

Replica: Doruletz, by Maria Nistor (5039 mesaje), la 10-01-2009
eu pot sa-ti spun ca dinafara lucrurile noi le vedem altfel. Spun asta din experienta mea. Am nepoteii mei, baietii fratelui meu si se intampla, cand merg la ei sa ii certe exagerat dupa parerea mea, dar este de spus ca ei poate au de dimineata la activ tot felul de sotii, iar ei sunt plictisiti de neastamparul lor. Si nu doar la ei vad acest lucru. De aceea este foarte dificil sa intervi in asemenea situatii fiind si cu mult mai dificile. Sfatul meu este acela de a fi prietena cu mama Nalucai pe cat posibil pentru a reusi sa o ajuti si pe ea. Parinti sunt gelosi de copii lor cand se afectioneaza de altcineva. Si asta este tot din experienta ti-o spun. Am muncit aici 10 ani intr-o familie unde binenteles era un copil de cinci ani cand am ajuns eu. Iti spun doar ca este o familie cu bun simt educata, insa in momntul in care este vorba de copii, discursul devine foarte sensibil.

Replica: Doruletz, by Silvia Har (697 mesaje), la 10-01-2009
Maria are dreptate. Eu am doua fete si cateodata imi vine sa le omor. Cred ca as striga si eu la ele, dar am o problema cu tiroida si mi se taie vocea. Dupa ce vin de la serviciu, obosita si cu sacosele atarnand de cumparaturi, cand intru in casa si vad dezordinea facuta de ele, mi se urca sangele la cap. Dar un parinte ramane un parinte.
Acum sunt mari si cand ma vad cu ochii tulburi de suparare, sar repede si fac ordine, ma ajuta la gatit si curatenie, uneori si la calcat rufe.
Propunerea Mariei mi se pare de mult bun simt.

Replica: Doruletz, by Vasiliu Letitia (1516 mesaje), la 10-01-2009

ma intristeaza faptul ca aceasta poveste iti provoaca suferinta.

Vreau sa te mai intreb daca Naluca merge la gradinita si daca ii place sa deseneze. Daca da, da-i creioane colorate si hartie de desen si sa vedem ce iese.

Replica: Doruletz, by Bica Nistor (1427 mesaje), la 10-01-2009
iti scriu din experienta mea de dascal si mai putin din postura de absolvent al facultatii de psihologie. Nu uita cand am facut eu facultatea. Au ramas multe lacune in formarea mea pentru ca sistemul nu permitea o informare exhaustiva.
Daca o iubesti pe Naluca, cea ne-educata si salbatica este nevoie sa o iubesti si pe mama ei. Nu o poti ajuta pe una, fara sa o ajuti si pe cealalta. Mama Nalucai poarta si ea traumele unei copilarii nefericite. Ea repeta povestea cu copila ei. Si i se pare normal. Daca vei hotari sa mergi pe linia aceasta te informez ca va fi nevoie sa le dedici mult timp. Si, mai ales sa le indragesti pe amandoua, in egala masura.

Imi cer scuze ca ti-am raspuns atat de tarziu, dar si noi avem o furtuna in casa. Ginerelui meu i s-a oferit un post de director de banca in strainatate si atat el cat si fetita mea vor sa il accepte. Noi suntem cu inima indoita, mai ales ca ei vor sa plece cu Mariuca mea, cu tot.

Iata cat de fragil este echilibrul nostru, Doruletz. Anul trecut, echilibrul tau, era Naluca ce diviniza Fur Elize. Anul trecut, bucuria mea de a exista era prezenta celor trei fiinte dragi, alaturi de noi.

Poate imi mai scrii daca iei o hotarare.

Maria si Silvia, de acord cu voi. Dar nu vi se pare normal ca violenta fizica sa dispara in relatia parinte-copil? Numai pentru ca suntm parinti avem dreptul sa ne lovim copilul? Numai pentru ca suntem adulti avem dreptul sa ne lovim copilul? Numai ca avem forta avem dreptul sa ne lovim copilul?
Nu. Copilul nu trebuie educat prin violenta pentru ca violent va fi si el ca adult vizavi de copilul sau, ori chiar fata de parintii lui. Sau va fi la antipod: timorat si neajutorat.
Cu un copil trebuie sa vorbesti. Copilul este singura noastra ratiune de a trai, atunci cand il ai. Este ceea ce am simtit eu mereu. Exista o gluma in familia noastra; fetita noastra a fost cunoscuta de multi de cei din jur ca fiind nepotica. Pornind de la parul albit prematur al sotului meu, cineva ne-a intrebat cati ani are nepotica. Noi am ras si am intrebat de ce crede ca este nepotica noastra. Raspuns: dupa parul sotului si dupa faptul ca aveti atata rabdare cu fetita.

Doruletz, daca Naluca deseneaza (vezi si intrebarea Letitiei), asa-i ca singurele culori preferate de ea sunt negrul, maronul si rosu?

Replica: Bica, by Maria Nistor (5039 mesaje), la 10-01-2009
ce bine ai spus totul. Sunt de acord in privinta violentei, doar ca am incercat si eu sa spun ca nu se poate ajuta un copil independent de familia lui si ca si ei au nevoie de ajutor chiar daca sunt mari.

In privinta copiilor tai, te inteleg. Trebuie sa fi puternica si sa-i incurajezi in alegerea lor. Le urez mult noroc in alegerea lor.

Replica: Bica, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 14-01-2009
imi imaginez ce greu este pentru o mama sa ramana brusc fara atatea persoane dragi in jurul ei. Sper, asa cum spune Laura, sa ti se intample ce este mai bine pentru tine.
Referitor la Naluca, drum greu mi-ai pus in fata. Sau poate asa trebuie...
Oricum lucrurile au decurs astfel:
- vecina mea a facut reclamatie la Protectia copilului, luni;
- ieri au venit doua doamne de la aceasta institutie sa faca o ancheta si au sunat si la usa mea;
- in timp ce doamnele erau la mine, a venit si mama Nalucai care era foarte suparata si era... artzagoasa;
- eu am invitat-o si pe ea, in casa, langa noi, desi doamnele insistau ca discutia nu trebuie sa aiba loc, de fata cu mama Nalucai;
- si.... am mintit;
Asa mi-am facut-o pe mama Nalucai... prietena.
Va spun drept: imi este rusine de mine.
Intrebarea mea: Era posibil, altfel?

Replica: Doruletz, by Bica Nistor (1427 mesaje), la 15-01-2009
este pacat ca ai mintit, dar exista si minciuni de conjuctura. Considera ca asa ceva s-a intamplat. Sper ca aceasta complicitate sa te ajute, dar mai ales sa ajute fetita.

Multumesc pentru ganduri. Sper ca drumurile sa fie bune si pentru copiii mei si pentru noi.

Replica: Bica, by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 16-01-2009
o sa-ti mai scriu cand o sa fie ceva relevant.
Iti multumesc inca o data si sa stii ca ma gandesc la tine.