Bica, mi-am promis ca nu mai scriu nimic in acest topic. Am intrat pentru tine in mod special.
Tu nici nu mai dezamagit, nici nu m-ai suparat, iar eu n-as putea sa-ti redau in cateva cuvinte cum a fost cu cainele care l-am salvat. Este o poveste din care am avut de invatat.
Dar sa fac o comparatie cu bataia uni caine si bataia copilului meu, ar fi ceva cumplit, prin filtrul meu nu poate trece asa ceva.
Eu mi-am deschis sufletul catre voi, crezand ca sunteti interesate sa cunoasteti cauzele ce-au determinat acest incident. Sunt chiar probleme de ordin social cu care se confrunta mult mai multe mamici.
Ati spus in cor, nu, fara sa lasati impresia ca ati mai fi dispuse sa ma ascultati.
Cazul este inchis.
Minerva este o mama vinovata, nervoasa si needucata.
Mi-am deschis sufletul pentru ca aveam nevoie de parerile voastre in cazul meu si sunt convis ca erau puncte cheie de care fiecare mamica ar fi interesata. Gresim sau nu gresim, interesul este sa gasim cele mai bune cai spre binele copiilor nostri.

Minerva, esti de apreciat ca ai avut puterea sa ceri o opinie, un sfat ceva: inseamna ca nu esti de acord cu violenta. Era grav daca erai foarte multumita de actiunea ta si zambeai triumfatoare ca asa este cel mai bine. A fost un moment de disperare si de neputinta sa-i zicem, dar faptul ca ai avut puterea sa privesti inapoi la fapta ta si sa ai regrete este mare lucru.

Minerva, imi pare rau, dar eu nu pot sa cred ce spui despre tine: vinovata, nervoasa si needucata.
Dimpotriva, eu te simt ca avand o alta incarcatura emotionala, mai ales dupa ce am aflat ca ai pierdut o fetita (mare) si ai avut puterea sa te renasti, din propria cenusa. Numai gandindu-ma prin ce ai trecut, ma infior si ma apuca frisonul, dar mereu mi-am zis ca suportul tau a fost Flavius.
Imi pare teribil de rau, daca tu ai resimtit ca te acuz. Nimeni nu are voie sa acuze, iar eu, cu atat mai putin.
Se pare ca majoritatea (ma includ si eu, aici) a inteles ca ai incheiat istorisirea si probabil, de aceea, fiecare a povestit intamplari, amintiri, frustrari legat de subiectul general si de intrebarea ta.
Ma iarta si ne iarta daca te-ai simtit cumva ofensata de vorbele noastre.
Am recitit, cuvant cu cuvant ce a scris fiecare si eu nu simt ca a vrut cineva sa te raneasca.
Doina, cred ca a vrut sa scrie mai mult (cred ca o interesa povestea cu cainele), dar i-a fost teama ca o sa-i intelegi vorbele gresit, iar Dina chiar te admira.
Pentru nimic in lume nu as vrea sa suferi din cauza mea si sa stii ca as fi interesata sa aflu si povestea catelului ce pazea pepenii.
Cu o imbratisare de gargarita, special pentru tine,

Tu crezi ca asa te-au perceput Gargaritele. Total gresit, Minerva. Am vrut sa ma abtin la a mai scrie, dar nu vreau sa fii suparata pe noi fara motiv.
Nu te judeca nimeni, doar fiecare si-a spus un punct de vedere in legatura cu subiectul, in nici un caz nimeni nu te-a judecat si nu te-a acuzat.
Cum tu ti-ai deschis sufletul, la fel au facut si celelalte Gargarite. Si-au impartasit cu noi propriile experiente pentru ca toate sa avem cate ceva de invatat. Crezi ca pentru ele a fost usor? Sunt convinsa ca nu, cum nu a fost usor nici pentru tine.
Eu cred ca toate avem ceva de invatat din acest topic, fie ca suntem mamici sau nu.
O calda imbratisare,
Nico.

Minerva, eu chiar vreau sa aud continuarea.
Ma descatusez si eu: imi pare rau ca nu l-am batut pe fiul meu. De un an a uitat ca mai existam. Nici macar un telefon la Anul Nou sau Craciun. De zilele noastre de nastere, ce sa mai vorbim...
Si este la nici cinci kilometri de noi.
Eu ma stabiliezez mai usor, dar sotul meu sufera.

Mi-ar placea orice discutie care sa aduca un plus de avantaj, copilului.

Copilul.