|
Daca ai putea da timpul inapoi ce ai schimba? by Silvia Har (697 mesaje), la 13-04-2009
Eu as schimba zilele cand mancam bulimic, obsedata de necazuri, de stress, de neimpliniri. As fi gandit pozitiv si poate m-as fi multumit cu un bol cu cruditati.
Astazi nu as fi facut tratament pentru diabet si probabil ca nu m-as fi luptat cu kilogramele in plus.
Replica: E foarte interesant subiectul! by Adina Jigaranu (170 mesaje), la 13-04-2009
Daca ar fi sa dau timpul inapoi, cred ca as putea face chiar si o listuta, sunt un om plin de regrete:
- as da mai multa importanta oamenilor aflati in depresie si as incerca sa ascult, sa ajut, orice;
- bulimia... been there, done that;
- nu m-ar mai prinde virginitatea la 20 de ani;
- nu m-as mai apuca de fumat;
- as mai lasa din egoism, rautate;
- nu mi-as mai trai anii tineretii ca o batranica;
Replica: Silvia by Stefanescu Elena (2780 mesaje), la 13-04-2009
Ai deschis un subiect interesant.
Ce as face.... nu stiu. Poate ca nu as mai fi asa saritoare pentru cei ce nu vor acest ajutor, pentru cei ce te iau in ras si nu vad ajutorul tau. Poate ca nu m-as mai duce la Bucuresti, asa as fi langa parinti tot timpul. Nu m-am gandit niciodata serios la acest lucru pentru ca este imposibil de realizat, incerc sa ma gandesc la ce va fi, la ce am de facut pe viitor, incerc sa invat din greselile mele si a celor de langa mine, invat prezentul pentru viitor.
Replica: Silvia, by Adriana Nicuta (4598 mesaje), la 13-04-2009
ce listuta am si eu...
Replica: La varsta mea, by Bica Nistor (1427 mesaje), la 13-04-2009
este simplu fetelor! As fi intors imediat spatele usilor inchise in nasul meu si as fi sarit pe fereastra. Dar mereu mi-am zis ca nu este frumos sa sari pe fereastra.
Replica: As by Doruletz Mic (1032 mesaje), la 13-04-2009
fi povestit de cum m-am sculat, parintilor mei, cosmarul ce ma trezise din somn: mami si tati, dansau imbratisati si brusc a aparut o apa neagra care ii tragea la fund. M-am trezit scaldata de transpiratie, cu gura uscata de atata cat tipasem in vis si cu mainile tremurand. Dupa numai o ora, parintii plecau cu masina, doar cat sa ii ajunga din urma... visul meu.
Mami credea in vise, dar tata radea de ea. Nu am vrut sa rada si de mine, in acea dimineata...
_________________
Silvia - Prietenul la nevoie se cunoaste.
|
