Cred ca este bine sa intelegem mecanismul minciunii. Am gasit un articol interesant si il copii, aici, ca sa il cititi si voi, daca va intereseaza.

Ralierea la adevar nu este intotdeauna facila sau urmarita in mod pragmatic. Sunt destule cazuri in care omul se adaposteste (de lucruri, de altii sau de sine) sub faldurile expresiei ticluite. Constatand ca inventia ii asigura confort, siguranta si succes, individul persevereaza in acest sens, reiterand sau perfectionand formula de ascundere, de inducere in eroare, de fortare a zagazurilor imaginare. Minciuna este o figura a rationalitatii desfasurata in vederea infruntarii si in perspectiva rezolvarii ei spre beneficiul agentului ce o propaga. Minciuna este intotdeauna motivata, supradeterminata de dorinte, de interese.
Minciuna are o coloratura instrumentala. Ea este o cale de implinire facila a scopului. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, de a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau pe noi, pentru a rezista normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim, de fapt, pe noi insine, din pacate.
Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim sau suntem indeajuns de iubiti. Mintim in mod constient sau cateodata inconstient. Mintim din interes sau mintim nemotivat. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Minciuna este o achizitie culturala ce se rafineaza pe masura ce subiectul dobandeste o anumita experienta praxiologica, ajunge la o anumita performanta discursiva, este integrat in comunitate si are anumite interese. Nu minti doar de dragul de a minti.
Mincinosul este un ins nemultumit. Editarea unei minciuni presupune o maturitate a constiintei, o gandire de tip simbolic, o decentrare si dedublare subiectiva, o dezvoltare minimala a limbajului. Cele mai dese minciuni ale fiintei umane sunt antrenate prin limbaj, intrucat acestea sunt cele mai economicoase. Este mai usor sa ascunzi sau sa te ascunzi in spatele cuvintelor. Te tradezi mult mai usor prin mimica sau gestica. Mainile sau fata noastra sunt mai sincere, mai transparente. Omul minte si prin actele pe care le intreprinde, printr-o conexiune interesata a gesturilor si comportamentelor sale. Nu este neaparata nevoie sa apelezi la cuvinte. Reusesti sa minti in deplina tacere. Poti foarte bine sa induci in eroare actionand intr-un anumit mod, exagerand sau alternand semnificatiile unor acte sau imbinandu-le si articulandu-le astfel incat sa se creeze impresiile dorite.
Din punct de vedere axiologic, minciuna este un semn ca omul este o fiinta nemultumita de ceea ce este sau are. El transcede ceea ce ii este dat, tinzand sa stapaneasca si alte orizonturi pe care le identifica dupa prealabile ordonari, ierarhizari, selectari.
Din punct de vedere psihosociologic, minciuna este o strategie protectiva, adaptiva si succesiva de insertie optimala a individului in complicata retea sociala. Aceasta ii asigura atat neutralitatea sau distantarea necesara, atunci cand societatea nu-i este pe plac, cat si implicarea inteligenta in vederea obtinerii unei pozitii sau profit maxim cand crede de cuviinta.
Din punct de vedere cognitiv, minciuna nu se opune atat de vehement adevarului precum falsitatea pura. Dimpotriva, ea este o forma de adevar refuzat, trunchiat, de necrezut in stare bruta; este un adevar caldut, afabil, acceptabil, mascat, aparent inofensiv. Este un adevar ce-si face drumul cu greu. In situatia in care adevarul este prea stanjenitor sau doare, se ofera o replica mai slaba a acestuia, un artefact tamaiat si tamaduitor. Omul in multe situatii fuge de adevar. De aceea
minciuna este un substitut ocazional, dar necesar, al adevarului. Uneori, minciuna se naste in vecinatatea sau prelungirea adevarului; este o fata noua a acestuia; minciuna nu este refractara la adevar, ea se amesteca cu putin adevar pentru a deveni credibila. Poate fi si o prima faza a adevarului, o poarta de intrare si acceptare a lui.
Agentul care minte nu este atat de preocupat de consecventa spuselor sale cu realitatea. Putin are importanta daca cele invocate concorda cu realitatea. El este interesat de soliditatea emisiunii sale fictionale. Primeaza scopul sau (ascuns, neprobat) si nu conformitatea cu adevarul sau falsul. Atitudinea privitoare la adevar este diferita daca ne raportam la agentul mincinos si pacientul mintit. Si iata cum:
Mincinosul nu se sinchiseste atat de mult de adevar sau falsitate, ci de grija de a desfasura un mijloc eficient pentru a modifica sensibil conduita celui mintit, de a ajunge cat de repede la o tinta.
Cel mintit este dezavantajat din acest punct de vedere, pentru ca se raporteaza la adevar, la univocitatea sterila a acestuia, cel mai mult il limiteaza, ii incurca mintea decat o limpezeste; el se centreaza mai ales pe spusa mincinosului, pe discursul sau care mai intotdeauna pare impecabil (este congruient logic, consistent gramatical, plauzibil practic); furat de aparentele si frumusetile constructiei, cel mintit uita ca acesta foloseste la ceva. El se opreste la suprafata lucrurilor, pe cand mincinosul are priza profunzimilor si opereaza dupa o logica concreta, elastica si spornica. Fapt pentru care sorti de
izbanda are mincinosul, pentru care el are un referential valoric care-l avantajeaza (pana intr-o zi).
Minciuna nu se naste pe un teren gol. Ea este asteptata si adulata. Credulii trebuie sa-i vina in intampinare. Terenul insertiei ei este de mult pregatit. Se gaseste ceea ce este cautat. De aceea, in actul inselarii se exploateaza predispozitia constienta sau inconstienta a auditoriului catre minciuna. Intr-un fel receptorii minciunii - isi dau acordul - cu ceea ce urmeaza sa se denatureze. Credibilitatea si eficienta minciunii se nasc si sunt asigurate prin coparticipare. Incat merita a fi interogati nu numai cei ce mint, ci si cei care cred in minciuna (daca nu cumva, sunt cei ce ii devoaleaza pe mincinosi).