Viorela, intru totul de acord cu tine. Cand nu ai incotro, nu ai incotro. Si eu am patit-o. Si nu am fost incantata din mai multe motive (cateva le-am expus mai sus).
Ideea pentru care am deschis acest topic este pentru ca cineva ne-a solicitat sprijinul pentru a continua actiunea inceputa de mamici pe scarile Galeriei Dallas. Vroiam sa am/si sa avem si pareri dinafara organizatiei noastre.
In seara aceasta l-am intrebat si pe baiatul meu cum ar fi ca in viitor mamicile sa mearga in parc si sa inceapa sa alapteze sub ochii celor ce se plimba pe acolo. Nu iti scriu ce mi-a raspuns.

Eu simt ca alaptatul este un premiu si un dar emotional, dar si o experienta relaxanta, atat pentru mama cat si pentru copil. O comuniune intima ce Domnul o rezerva mamei si pruncului ei.

Aruncatul hartiilor? Am incercat si aceasta actiune (in spetembrie), dar daca iti spun ca dupa urmatorul week end, totul era la fel, ma crezi?

Eu consider ca si mamicile au exagerat la fel ca si bodyguardul acela.
Nu stiu nici reactia mamei si a sefei de sala.
De obicei este bine ca astfel de momente sa fie trecute cu vederea si sa nu se exagereze de nici o parte.
Pupici.

Subscriu.
Pupici si de la mine si o noapte buna.

O seara frumoasa si tie.
Pupici.

Imi permit si eu sa-mi dau cu parerea referitor la aceasta discutie. Pentru mine actul alaptatului este sfant, un act de comuniune totala intre mama si copil. Eu l-am alaptat pe Mihaita opt luni si jumatate si va pot spune ca au fost momente, putine ce-i drept, cand am fost nevoita sa-l alaptez in locuri publice. Cand zic loc public ma refer in parc, unde ieseam frecvent cu el la aer. Totusi, in parcul respectiv, de fapt cu greu poate fi numit parc in adevaratul sens al cuvantului, sunt si banci mai retrase, ferite de ochii trecatorilor, iar eu aveam mereu o pelinca la mine cu care acopeream cam tot ce era de acoperit. Tin sa mentionez ca Mihaita nu mi-a baut deloc ceai cat era mic, apa doar putina, oricum, scuipa biberonul cand simtea ca are altceva in afara de lapte. In plus, eu am tinut cu dintii de alaptat, in conditiile in care, cam pe la patru luni, copilul incepea sa refuze sanul de lene, ca ii era mai usor la biberon.
Eu, in general, sunt o persoana destul de pudica. Totusi, in maternitate, fortata fiind de imprejurari (sala in care alaptam cele care nascuseram prin cezariana era cat o cutie de chibrituri), am mai renuntat la inhibitii de dragul copilului meu. De asemeni, considerand sfant alaptatul, am luat o pompa manuala de san cu care ma storceam pentru a evita febra laptelui, chiar daca insemna sa ma expun privirilor mamicilor care erau cu mine in rezerva (eram patru mamici in salonul cezarienelor), dar incercand pe cat posibil sa evit vulgarul.
In ceea ce priveste mamica respectiva, consider deplasat sa te simti jignita ca ti se ofera un loc special amenajat, in care poti sa-ti hranesti copilul decent, ferita de ochii indiscreti ai trecatorilor.
Pupici tuturor.

Eu l-am nascut pe Adrian in tara. Cand avea el 3 luni ne-am intors aici sa fim alaturi de tati.
Cand am mers cu el la medic, am vazut multe mamici alaptand in acea sala, dar sincer ce m-a marcat a fost faptul ca ele aveau un fel de pelinca (asa, pe romaneste), ce o puneau pe umar de acoperea fata bebelusului si sanul.
Am mai vazut asa si in locuri publice.
Nu mi se pare o rusine, doar nu dai piept ca asa vrei tu. Este dorinta bebelusului.
Ce a facut acea mamica, a fost mai mult un ambitie sa nu alapteze in acel loc.

As dori sa-mi exprim si eu parerea pe aceasta tema, mai ales ca am fost in situatia aceasta de cateva ori in aceasta vara.
Cu toate ca sugea cand plecam de acasa, pe David il apuca foamea mai mereu cand mergeam la plimbare. De cateva ori l-am pacalit cu ceai, dar cand nu am reusit am fugit spre parc si l-am alaptat acolo. Cu toate ca ma acopeream pe san cat puteam, mai tineam si capul aplecat sa nu ma recunoasca cineva. Sunt de acord cu voi ca este un gest intim, dar uneori nu ai de ales.