Probabil ca ati vazut la TV. O mamica s-a simtit discriminata intrucat la Galeria Dallas i s-a postat un bodyguard langa ea in timp ce alapta pe cand vizitatorii erau in jurul ei.
Sefa galeriei se disculpa spunand ca fiind mizerie, i-a sugerat mamicii sa se retraga intr-un loc special amenajat, dar aceasta a refuzat.
Ieri, mamica respectiva, impreuna cu alte mamici au protestat, alaptand pe scarile galeriei Dallas din Bucuresti.

Intrebare pentru voi, Gargaritelor: cum vi se pare normal? In public sau retras de vederea multimii?

Prima raspund eu, dar va rog sa nu o luati ca etalon. Am fost mamica si am fost o singura data in situatia de a alapta in spatiu public si anume in autobuz.
Traversam Bucuresti-ul, spre casa, cu baietelul meu de sase luni in brate. Nu aveam biberon la mine pentru ca inainte de a pleca il alaptasem. La un moment dat, banuiesc ca nu-i dadeau pace colicii, ca a inceput sa planga. Am incercat cu masaj pe burtica, pe spate, il leganam, nu mai stiam ce sa-i fac. Toata lumea se uita la mine si eu eram disperata. O babuta mi-a strigat ca o doare capul.
Atunci, ferit, mi-am ridicat bluza si i-am dat piept.
M-am simtit tare prost. Indiferent cat am dorit eu sa fac actul cat mai intim (sa nu se vada) nu s-a putut. In plus, nu era igienic. Se stie ca mamelonul trebui dezinfectat inainte de a hrani copilul.
Eu sunt de felul meu o pudica si alaptatul unui copil in public nu mi se pare frumos. Este un act atat de frumos si inaltator cand se intampla numai intre tine si copilul tau, incat nici nu il pot descrie in cuvinte.
Dar in rest? Voi ce parere aveti?

Nici o opinie?
Am fost rugati sa ne implicam si noi ca organizatie si la noi parerile sunt diferite, asa ca m-ar fi ajutat o parere si de la voi.
Din pacate, timpul lucreaza in defavoarea noastra. Peste o ora trebuie sa dam un raspuns.

Ileana, nu am scris pentru ca sunt de aceeasi parere cu tine. Iar fetita mea este la fel.
Cred ca ai nevoie de mai multe raspunsuri ca sa iti poti face o idee.
Iti doresc succes.

Aceeasi parere cu a ta. Alaptatul este un ritual. Un ritual ce nu trebuie a se desfasura decat intre cele doua vieti: nascatoare si nascuta. Un ritual in care mama transmite, pe langa hrana, tot ce are mai bun si mai frumos, chiar si fara a rosti un cuvant. Altfel consider ca se trece in partea vulgarului si a (scuze) nesimtirii.

Ileana, eu sunt si pro si contra acestui subiect. Sunt contra in a face o chestiune de publicitate din acest gest atat de frumos.
Sunt pro, pentru ca exista si situatii cand este necesar sa o faci chiar si in locuri publice.

Da, Ralu, dar mamicii i s-a oferit un loc special facut pentru astfel de situatii, si din cate am inteles a refuzat, simtindu-se ofensata de bodyguard.

In cazul acesta, consider totul pura vointa de a iesi in evidenta. Nu vad de ce trebuie sa te ofensezi cand, din contra, trebuie sa fii multumita ca exista un asemenea loc. Nu sunt de acord cu actiunea facuta dupa de toate mamicile.

Ileana, ca proaspata mamica ma simt datoare si eu cu un raspuns.

Eu, din pacate, nu am alaptat decat trei luni si nu a trebuit sa o fac si in public, copilasii mei fiind prea mici pentru a putea fi tinuti afara chiar atatea ore incat sa li se faca foame.

Legat de alaptatul in public cred eu sunt doua situatii:
1. Mama face acest lucru deliberat, adica nu isi ia "masuri de precautie" (pleaca cu bebe flamand de acasa, de exemplu si atunci trebuie sa il hraneasca atunci cand acesta incepe sa planga).
2. Mama este fortata de imprejurari sa faca acest lucru (cum a fost si situatia ta, cand bebe a inceput sa planga din alte motive, nu neaparat de foame).

Atata timp cat alaptatul in public nu are loc cu sanul ostentativ afara, mama ascunzandu-se, ca sa zic asa, cu o esarfa sau un sal, nu cred ca este ceva chiar atat de vulgar.

Ce va pot eu spune despre cum este sa stea cineva sa se uite in "tz... tza" ta este legat de cele trei saptamani cat am stat in maternitate cu copilasii. La fiecare 3 ore trebuia sa mergem "acolo sus" (la etajul 6 al Maternitatii Cuza Voda din Iasi se afla Clinica de Neonatologie, singura de acest gen din regiunea Moldovei si locul unde eu am asistat la multe minuni, dar si la momente triste - dar asta este alta poveste). La un moment dat (in aceste trei saptamani), veneau foarte multe mamici la "stors". Camera de alaptare este dotata cu niste pompite electrice, dar doar una era functionala si nu din vina celor de acolo. Inchipuiti-va sa zicem 10 mamici in medie intr-o camera nu foarte mare (nu pot aproxima), dintre care doar 2 au loc la pompe, restul stand fie pe 3 scaune, cate erau la un moment dat acolo fie in picioare in jurul celor doua de la pompa sau sprijinindu-se de mobilierul din camera respectiva.

Va pot spune ca este o senzatie super nasoala, de parca mamele imi urmareau fiecare picatura de lapte iesita din san pana cand ajungeam la cantitatea necesara pentru o masa a micutilor. Ma si inhibam de multe ori.

Pana la urma, mamicile s-au mobilizat si nu mai dadeam voie decat la maxim 3 persoane inauntru (bine, si dupa cateva reprize de certuri cu asistentele de acolo).

Nu stiu daca experienta mea este relevanta pentru ceea ce te intereseaza pe tine, Ileana, dar am vrut sa va ofer si aceasta experienta ca punct de vedere.

Pupici,

Dragele mele, noi la ora 14 am votat ca nu dam suportul nostru pentru actiunea Alaptat in public.
Am sunat pe toti membrii organizatiei ca si pe o parte din voluntarii nostri si rezultatul final, dupa centralizarea voturilor a fost nu. Diferenta a fost 85% versus 15%.
Ideea este ca exista cazuri speciale, cand nu ai incotro, dar asiguri intimitatea actului tau.

Un coleg de-al meu imi spunea ca el s-a simtit rusinat cand a fost nevoit sa isi ajute baietelul sa urineze in strada. Desi era convins ca lumea il intelegea, se gandea ca el ar fi sanctionat (in gand) acel act. Mi-a mai spus ca a stat aproape 10 ani in Belgia, dar nu a vazut asa ceva acolo, cu exceptia lui Manechin Piss. Iar de alaptat in locurile publice, nici vorba.
Am intrebat si un coleg foarte tanar si mi-a spus ca este lipsa de civilizatie. In loc sa ne civilizam, ne balcanizam si africanizam. M-a atentionat ca nu a mai vazut nici pe tiganci facand acest lucru, in ultimul timp.

Oana, prin ce ai trecut!
Anul trecut, am avut ocazia sa-mi vizitez o prietena, doctorita intr-o clinica de provincie, in Franta. Am ramas cu gura cascata ce facilitati exista acolo, atat pentru mamica cat si pentru bebe. Mamica are un salon numai al ei (nu va mai povestec confortul), este monitorizata permanent, iar bebe-ul daca are probleme se afla intr-un salon alaturat unde are asistenta personala. Nu va mai scriu ca ma inverzesc de invidie.
Alexa tocmai a nascut in Anglia. Iti poate povesti si ea.

Va rog sa nu ma acuzati de pudibonderie. Imi doresc o lume normala, in care copiii nostri sa poata respira normalitate.

Ileana, imi permit sa iti raspund si eu. Personal consider ca alaptatul este un moment de intimitate si de afectiune intre mama si copil. El trebuie sa aiba loc intr-un spatiu restras, nu pentru ca este inestetic, pentru ca ar fi lipsa de educatie, ci pentru ca sugarul si mama au dreptul la intimitate si sa se bucure de acest moment.
Insa, sunt situatii in care trebuie sa faci o exceptie si pentru asta nu trebuie sa faca nimeni nici un caz.
Mie, personal mi se pare o badaranie.
Daca am reactiona la fel si pentru aruncatul hartiilor pe strada am fi departe.
Eu nu sunt mamica, insa sper sa devin.
Pupici.