La Cetate la Mircea Dinescu, o prietenă aruncă un șervețel umed într-o scrumiera de cristal si apoi vrea să verse totul din ea în scrumiera înaltă de lângă ușa intrării in restaurant. Scapă scrumiera din mână, aceasta se face bucățele si amica mea îngheață când îl vede pe Mircea Dinescu ieșind din restaurant.
- Domnule Dinescu v-am spart scrumiera…
- Dă-o dracului cucoană! S-au spart ghinioanele.


Nea Gogu, la Cetate, la Mircea Dinescu

Tot la Cetate, nea Gogu ne-a purtat pe toate meridianele lunii, cântându-ne neîncetat. Trocul a fost un succes de ambele părți. Un vin rose de Odobesti face minuni.

Eram copil si aveam musafirii rude - verisori - asa ca mama ne-a luat pe toti in vizita la Mănăstirea Sihastria. Eram ca 16 copii si adolescenti + mama. Era sarbatoare 29 august - asa ca Staretul, care o stia bine pe mama (care lucra la Banca Nationala) ne-a primit intr-un cerdac si ne-a servit cu peste prăjit si o carafă cu vin. Am baut toti vin de la manastire - cam 2 guri de fiecare - dupa care am tras un pui de somn in lana pusa la uscat in cerdacul respectiv.
Peste ani, cand una din verisoare s-a casatorit, i-a povestit sotului aventura noastra si el a vrut sa incerce si el renumitul vin. Asa ca au venit in luna de miere pe la manastiri. Ghinionul lor face ca au venit miercuri asa ca la Manastirea Agapia au mancat ciorba de fasole boabe, la Secu ciorba de fasole pastai, iar la Sihastria ciorba de legume - nici pomeneală de vin.

Verișoara mea si noi am ramas cu amintirea vinului, iar sotul ei inca mai spera sa apuce sa-l guste.

In concluzie vinul de manastire face minuni - nu-l mai poti uita, dar trebuie sa stii cand sa mergi sa-l primesti.

Va imbratisez cu drag,
IuliiaB