Înainte de 1990 coseam pe o pânză căreia i se spunea pompos <canafas>, cel mai probabil <canvas>, preluat din engleză. Era o pânză cu o densitate ucigătoare pentru ochi. O găseam rar la Caţ, in prăvălia lui cu dușumea din lemn unsă cu motorină si cu rafturi încărcate cu tot felul de pânzeturi si stofe.

Mi-aduc aminte cum femeile intrau sfioase, scanau încet rafturile, unele privind cu jind, neștiind când vor avea posibilitatea financiară să își cumpere ceva de acolo, altele cu speranța că vor avea într-o zi destui bănuţi să ii depună in mâinile lui Caţ și să își ia doi metri de stofă pentru un taior cu revere, maximul de elegantă in acea perioadă.

Le priveam fără să se vadă asta, și mă bucuram in secret de bucata mea de canafas/canvas cu care ieșeam din prăvălie.

Acasă începeam lucrul. Urmam modelul realizat de mine pe hârtia milimetrică (câte ore îndelungi de munca până il finalizam!) și lucram cu ața mouline sau de ciorapi (bobinele acelea cu patru fire), iar in cel mai rău caz, cu ața din papiotă.


Goblen lucrat pe panză canafas, înrămare meșter priceput

Încetul cu încetul in ferestrele mele de la scoală, unde orarul pentru o profesoară începătoare cum eram eu, era ca un șvaițer cu găuri mari si mă dezavantaja total căci îmi ocupa toată ziua, am întors totul in folosul altarului lucrului de mană. Am lucrat goblen cu frenezie si in orele pana la primul autobuz (ca, deh, eram navetistă!). La început cursele erau suficient de dese, dar apoi, pe măsură ce in țară se simțea vântul austerității, stăteam in cancelarie cu orele. Așa au apărut primele mele goblenuri. Oarecum stângace, cu denivelări subtile de la ațele cu texturi diferite folosite la lucru, goblenurile mele erau suflet din sufletul meu. Semănau cu niște tablouri pictate pentru ca erau cusute pe acea pânză foarte măruntă.

Apelam prin cunoștințe la diverși artizani locali ce aveau talentul sa producă rame delicate care să înnobileze micile mele bijuterii. Le iubeam atât de mult încât aveam grijă să le arăt tuturor celor ce îmi treceau pragul (ufa, orgoliul ne omoară pe noi, oamenii!). Iar lumea mea privea cu drag micile mele tablouri pictate cu acul.

https://blog.rogoblen.ro/index.php/2022/08/19/drumuri-de-inceput

In anii '90 am inceput sa cos goblen. Modelele de achizirionam de la mercerie - oferta fiind limitata deoarece locuiam intr-un oras mic. Primele modele le-am cusut pe panza alba intinsa pe un gherghef rotund. Cand a fost gata m-am dus la tipografia din oras care realiza si coperti din imitatie de piele pentru carti. Ei reuseau sa-mi indrepte modelul si sa-i faca passpartout la fel ca si copertile de carti. Cu el asfel facut ma ducem la firma de inramari pentru rama cu geam la dimensiuni. Asa sunt primele modele cusute si inramate, de care sunt foarte mandra - sunt primele mele opere de arta.

Acesta este drumul meu de inceput.
Cu drag,
IuliiaB

Povestea dragei noastre Monica imi aminteste de primul an in care am inceput sa cos goblen cumparat din Constanta. Era un magazin de desfacere Rogoblen undeva vis a vis de liceul Ovidius unde am lucrat jumatate de catedra, dar le mai cumparam si din cartierul CET unde locuiam si de pe bulevardul Tomis de unde mi-am luat si primul gherghef. Era prin 2002-2003 si imi cumparam goblenuri cu marea care imi placea foarte mult. Primul goblen lucrat a fost Corabii in amurg si a fost cusut pe canapelele din Mangalia si Neptun unde ajungeam cu trenul din Constanta de dimineata si asteptam sa inceapa orele pe la 12. Ulterior am lucrat Nud, pe corabia unde lucra fostul meu sot si unde am ramas insarcinata. Apoi Fregata in furtuna care imi aminteste de greturile din primele luni de sarcina. Urmatorii 2 ani am lucrat cu greu Dupa furtuna deoarece baiatul era mic si tragea si el de ate. Aceasta este povestea inceputurilor mele cu goblenul chiar de la Rogoblen. Cand eram copil aveam un gherghef de plastic rotund si ceva instrumente de plastic, dar mama nu a pastrat nici ghergheful nici ce am lucrat, nu imi amintesc mai mult.

Doamne, ce amintiri frumoase!
Primul meu goblen a fost Băiatul pe buturugă. Il cususe o mătușă și mi-a dat mie ață rămasă și diagramele. Eu mi-am achiziționat pânza și astfel am început periplul meu in ale goblenatului.
Au urmat multe modele pe care le-am lucrat cu mult drag.

Cu drag,