O mare realizare pentru asociatia ta si tin sa te felicit.
Sa stii ca aseara chiar am discutat cu prietenii nostri veniti in vizita despre tine. Primesti un pupic de la toti si de la mine si de la sotul meu.

Doina, ce veste minunata! Acestea sunt roadele muncii voastre si va felicit si admir pentru tot ce faceti.

Ai luat o decizie buna in ceea ce priveste amanarea operatiei. Din cauza frigului, sistemul imunitar al animalelor slabeste destul de mult. Iti doresc tot binele din lume in toate proiectele pe care le intreprinzi.
Nu ati putea lua legatura cu anumite scoli pentru a li se oferi copiilor lectii in ceea ce priveste respectul catre fiintele necuvantatoare? Daca de mici ii invatam pe copii sa respecte animalele, cand vor fi mari vor avea mult mai multa constiinta in acest sens si mult mai mult respect pentru viata din jurul nostru. Ar fi bine daca s-ar putea realiza acest tip de discutii, pentru ca, din pacate, de multe ori ignoranta precipitaza comportamente nefaste de tipul violentei catre animale si lipsa de respect catre natura.

Mult succes si reiterez ca te respect enorm pentru munca nobila pe care o depui in numele animalelor.
Te imbratisez cu drag.

Danuta, din pacate, daca si parintii nu fac ceva in acest sens, degeaba se ocupa scolile. Zilele trecute eram cu copiii intr-un parculet si niste alti copii (culmea, fetite!) dadeau un biet catelus pe tobogan (nu stiu daca asa se scrie corect). Degeaba am incercat eu si o alta mamica sa le explicam ca acel animal este speriat (tremura tot), ca daca mai continua sa-l dea pe tobogan o sa moara. Stii care a fost raspunsul? "Noi oricum facem ce vrem". Asa ca eu cred ca daca de acasa nu li se arata dragoste si respect pentru animale (in limitele in care copiii nu sunt in pericol in preajma acestora) degeaba se vor face activitati de informare in scoli pe aceasta tema.

Oana, cred ca ai mare dreptate. Stii cum am ajuns sau am eu un papagal (sau papagalita, ca nu ma pricep la sexul acestor pasari pe care nu le agreez ca fac mare mizerie si sunt si galagiosi)?
Eram in spatele blocului cand am vazut niste copii incercand sa prinda un perus de sub o masina. A reusit unul din ei, dar altul a sarit ca vrea el papagalul. Cand am vazut ca se incaiera, iar pasarea ii stransa din ce in ce mai tare in pumn, i-am cercetat si am aflat ca fiecare sustinea ca este papagalul lui. Atunci le-am luat papagalul din mana si le-am spus sa-si trimita parintii sa vorbeasca cu mine si sa imi spuna ei ca este papagalul lor. Bineinteles ca nu a venit nimeni si asa m-am inzestrat eu cu un papagal ce ma scoala de cum da lumina afara. Nu va spun cate am patimit cu el pana i-am gasit o colivie. Mi-a mancat rama de la un tablou, mi-a gaurit servanta si a scos de pe peretele de pe hol, o bucatica din tapet.
Pe unul din baieti l-am mai intalnit si l-am invitat la mine sa vada papagalul. A scuipat cu scarba intr-o parte si mi-a intors spatele. Sotul meu nu m-a lasat sa merg sa vorbesc cu parintii lui, ca mi-a zis ca la asa educatie la un copil, sigur si parintii sunt din cei ce iti dau usor cu bata in cap.
Zic si eu ca Bica: Vai de nepotii mei ce vor creste intr-o astfel de generatie violenta!

Doina, jos palaria!

Geta, ai facut un gest foarte frumos luand papagalul in grija si imi pare rau ca ai avut neplaceri din cauza lui. Trebuie insa sa-l ierti, caci nu o face cu intentie, ci pur si simplu asa ii dicteaza instinctul. Am avut si eu in copilarie papagali si daca imi dai voie, iti voi da cateva sfaturi. Daca i-ai gasit deja o colivie, ar trebui sa-i pui un os de sepie fixat intre zabrele, pentru ca are nevoie de el sa-si ascuta ciocul (il gasesti la orice magazin pentru animale). Cred ca de asta ti-a stricat si servanta si rama tabloului. Daca este baietel sau fetita, iti poti da seama dupa nari. Daca are narile albe, este fetita, iar daca le are bleu sau chiar spre albastru mai inchis, este baietel. De obicei, papagalii ai nevoie de companie, adica ar fi indicat sa aiba o pereche. Daca insa nu doresti sa ai si mai multa galagie si mizerie, ca sa fie fericit si singur, trebuie sa-i dai drumul din cand in cand sa zboare liber prin casa. In timp se va obisnui si va intra singur din nou in colivie la mancare si apa. De asemenea este important si sa vorbesti cu el, caci este foarte receptiv si conteaza foarte mult atitudinea membrilor familiei fata de el.
Te pup si mi-ar placea sa mai aud vesti despre el.

Arina, mi-a adus cineva un os de sepie, dar nu am stiut ca trebuie sa il pun intre zabrele. Eu l-am asezat pe podeaua coliviei si are tot timpul gainat pe el si trebuie sa il curat. Cu ce il agat intre zabrele?
Cred, dupa cum mi-ai spus tu ca este fetita. Este o catza careia nu-i mai tace ciocul. Daca sunt singura in camera si imi spun rugaciunea cu voce tare, vorbeste si ea. O intreb daca spune si ea rugaciuni. Se uita la mine cu un ochi si tace.
Ca sa nu vorbesc singura, vorbesc cu ea si ii povestesc ce mai fac sau gandesc eu. N-am stiut ca asta le face placere, dar am observat ca atunci cand ii vorbesc, isi intinde aripioarele si mi le arata. Cred ca se relaxeaza (?!).
Imi multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau ca sa ma atentionezi cum sa procedez cu ea.
Nu prea pot sa ii dau drumul ca acum am si pisica vecinei la mine (a plecat in Italia, la fata ei).

Pentru tine Geta.

Doamne fereste, Adelina! Unul imi este de ajuns.
Te pup pentru ca te-ai gandit la mine.