|
Citesc caracterizarea aceasta pentru tatal meu, care trece prin momente cumpana in viata. Am fost weekend-ul trecut acasa, pentru a ma bucura impreuna cu el de ziua lui de nastere ce fusese pe 8 noiembrie, si de ziua mea de nume, a Sfantului Arhanghel Gavril. Obisnuiesc sa ii fiu alaturi in preajma acestei zile, mai ales de cand mama nu mai este printre noi. Si, desi stiam ca are niste pribleme la firma (din cauza crizei ce ne-a lovit pe toti), ma asteptam sa il gasesc cat de cat bine, in schimb am gasit un om trist, la capatul puterilor, sfarsit de tot prin ceea ce trece, pentru ca trece singur, si el este genul de om care are nevoie de sprijin moral, de companie fizica si nu doar prin telefon, ca sa poata sa mearga mai departe. Am gasit un tata ce isi dorea doar sa ajunga in locul rece, insa primitor (cum crede el) alaturi de cea care pana cand Doamne-Doamne a luat-o de langa noi, i-a fost sotie, unica femeie la bine si la rau in tot ce a insemnat viata pentru ei. Incerc sa-l inveselesc, incerc sa-l anim, sa vorbesc cat mai des cu el la telefon, sa il ajut atat cat pot si eu, insa este greu, fiecare secunda ce trece este grea pentru ca nu stiu ce imi rezerva. Fie ca Domnul sa aiba grija de el, si sa il ajute sa treaca peste tot si sa imi dea puterea sa il ajut.
Jeni, draga mea, ma iarta ca ti-am invadat subiectul, ma iarta ca mi-am scris aici offul, si, te rog, de-acolo dintre stele, de unde ne citesti tu fiecare clipa a vietii, adu-mi o speranta, un cuvant de mai bine.
Te imbratisez, draga mea, strans, foarte strans, caci am nevoie de o astfel de imbratisare.
_________________ Gargarita-Rigoare-Ratacita-in-Poezie
|