|
In casa jocului vietii noastre, ariciul are locul de onoare. Puterea sa este deosebita, el ne invata despre incredere si credinta.
Credinta contine in interiorul sau increderea in posibilitatea de a "misca muntii", adica de a infaptui lucruri marete prin cooperare, avand credinta in forta extraordinara si iubirea Lui. Avand credinta in Planul Divin pe care El il are pentru fiecare fiinta, omul poate sa gaseasca planul sau propriu si drumul care ii este potrivit, drum pe care isi poate desigur dezvolta si folosi in mod optim talentele. Prin increderea acordata celor din jur, putem sa creem un spatiu sacru in jurul nostru. In acest spatiu curat, este posibila comunicarea de la inima la inima. Oamenii care ne inconjoara in acest spatiu se pot simti in siguranta si isi vor deschide cu generozitate inimile pentru noi, pentru a ne binecuvanta cu prezenta lor, cu buna lor dispozitie si cu darurile de iubire si prietenie pe care le atrag si le cer modestia si inocenta copilareasca. Nu se poate totusi sa nu remarcam acele ascutite cu care este imbracat ariciul. Ele se ridica, iar copilul se ascunde ghemuindu-se intre ele, numai atunci cand increderea lui nu a fost respectata, cand este batjocorit sau desconsiderat, lovit sau ranit, daca s-a instilat in el frica. In mod normal, ariciul este un animal foarte bland, iubitor si neagresiv, si iti mananca din palma daca i-ai castigat increderea, si exact aceeasi imagine o avem despre copil. Intelegand mesajul ariciului, poti intelege propria ta natura copilareasca, nevoia fiecaruia de a interactiona pe baza de incredere si credinta, de a aprecia fiecare noua zi ca fiind o aventura prin care fiecare dintre noi putem sa descoperim tot felul de lucruri minunate.
Intr-o zi, ariciul a gasit un trunchi de copac gol pe dinauntru, o casuta de jucarie pe care el a considerat ca natura a creat-o special pentru joaca lui. Ariciul s-a urcat pe trunchi, s-a invartit in jurul lui, a intrat in el ca sa se scarpine pe spate, s-a rostogolit pe el ca pe un tobogan, si l-a zgaltait bine ca sa vada ce este pe dedesubt. In timp ce se juca, apare batranul urs al padurii, pe care ariciul il chema chicotind vesel, sa vina sa se joace impreuna la buturuga. Nimeni nu prea are curajul sa i se adreseze astfel bunicului urs, vesnic in cautarea mierii, care cu un simplu mormait poate pune pe fuga pe oricare dintre locuitorii padurii. Puiul de arici insa nu stie asa ceva. Ursul a ramas uimit de vioiciunea ariciului, de candoarea lui, si-a amintit de timpurile cand el insusi era un ursulet jucaus, si spre consternarea tuturor a inceput sa fuga dupa arici in jurul buturugii.
De multe ori, ajungand mari, maturi, puternici, prinsi de cautarea raspunsurilor la problemele noastre de viata, ne trezim ca am devenit din cale afara de intelectuali, ursuji si morocanosi. Nu toleram rasul si copilariile celor din jur si adoptam un aer de atotcunoscatori, dar toata atitudinea noastra nu este in realitate decat o masca. Adevarul este ca undeva, in profunzime, poate chiar incuiat cu cheia in camera trecutului, va exista intotdeauna acel copil etern care plange atunci cand il ignoram si care cere, cu umilinta specifica copilariei, dreptul de a i se permite sa faca pozne, sa se joace, sa rada din toata inima.
Ariciul ne indeamna sa nu ne lasam prada starii de degenerare in care predomina avaritia, teama, minciuna si lacomia. El ne spune sa ne amintim si sa ne deschidem inima catre ceea ce insemneaza copilarie, generozitate, adevar, credinta. Este un lucru foarte important in viata sa avem darul de a ne imagina noi jocuri, de a crea lumea fanteziei, de a fi fericiti sa gasim, sa construim noi insine, motive si obiecte de joaca, din chiar cele mai simple lucruri.
Mi se pare mie sau gargaritele au toate totemul ariciului in inima?
_________________
Jeni - Gargarita dintre Astre
|
