Ovidia, bunica mea deschidea dansul la fiecare nunta si rezista la sarbe si batute cat doi barbati. Avea o inima tanara, minte brici si te ardea cu vorbele in gluma, de plangeai cu vorbe. A crescut toti nepotii din familie, iar la inmormantarea sa s-au adunat cu totii, indiferent daca veneau din Canada, Franta sau de la Maramures, de-acolo unde se atarna harta in cui.
Sa ni le tina Domnul aproape de El.

Draga Mona, a fost foarte fericita ca am plimbat-o, de dupa aceea a spus nu numai la tot satul ci si la cele vecine plus jumatate din Calarasi. Asa se mnadrea ca nici o baba nu a vazut ce a vazut ea. Mi-a zis ca o sa se duca si o sa-i spuna si lui "tataiu pe lumea ailalta". Multumesc.

Draga Marian se pare ca ale noastre bunici aveau o inima cat casa, d-aia le-a luat Dumnezeu la el. Acum este greu sa ne impacam cu gandul. Sa le fie tarana usoara!

V-am promis ca va povestesc alta cu mamaie.
Nu am de lucru si incep sa-i povestesc ca am multi papagali (am dus 31) si ca am o rasa de gaini asa mare ca ajunge pana la 3-4 kg taiata. Vreau si eu, spune mamaie. Ce sa-i spui ca nu pot aduce. Nu te cred. Eu vreau si gata. Cand ma informez cate documente imi trebuie sa-i trec granita imi trece. Lasa ca o conving eu sa uite de ele. Al meu barbatel cum ii canta in struna gaseste modul. Trecem cu ele in masina. Le ascundem. Cu unul te pui, dar cu 2? Ma las convinsa si plecam. Nu va mai povestesc cum puteau, ce galagie si ce mizerie. Idiotul de cocos iesea de unde era pus si se urca peste toate. Se gainata peste tot. Dupa cat era de incarcata masina se mai punea si el. Parca nu mai ajungeam odata. Inainte de ultima vama il lasam pe individ afara sa se mai plimbe si-l asezam bine. Gata numai iese. Ne da documentele vamesul si zice: ce plusuri de calitate se mai fac pe afara, zici ca-s adevarate. Ne uitam cu stupoare in spate si cocosul statea cuminte sus pe valize. Nu stiam cum sa plecam mai repede. Oare ce faceam daca se misca? Acum stau si ma gandesc: cui ii mai duc eu animalute?
Si dovada:

Ovidia, am ras si rad de ma tin cu mana de burta. Eu o inteleg perfect ca am pe cineva care ii seamana, chiar langa mine. Cand ne-au povestit copiii de niste fluturi ce se cresc pe acolo pe unde sunt ei pentru a fi folositi la diverse evenimente, Bicu a spus ca vrea si el. Eu m-am opus pentru ca nu mi se pare normal sa introduci in flora unei regiuni insecte noi, iar ghinionul lui s-a numit faptul ca vanzatorul si cumparatorii (copiii mei) nu s-au inteles asupra orei intalnirii.

Un zambet pentru mamaia ta, acolo unde odihneaste ea, acum.

Ovidia, hazlie intamplarea.
Te pup.

Draga Bica, problema era ca nu vroia sa inteleaga. Ii spuneai ca nu se poate si incepea cu nu este adevarat. Cand am plecat anul trecut din tara a trebuit sa ne dea gaini motate si pui din aceea pitici si cu penele umflate. Ghinionul a fost ca la Bari cand am coborat de pe nava asteptau vamesii, garda de finante, armata ce mai toata floarea ce vestita a intregului apus. Ne-au oprit sa ne intrebe ce avem de declarat. Opreau de regula masini de Bulgaria si ii cautau in valize. Eu ma facusem alba la fata. Singura scapare a fost ca aveam documente de Italia. Si ca ei cautau o persoana anume. Altfel iti dai seama ce balamuc aveam pentru 3 gaini?
Morala: Fara masina in tara, se calatoreste pana acolo doar cu avionul.
Draga Rralluca, cand mai am timp va povestesc si altele.
Pup dulce.

Ovidia draga, sa stii ca m-au amuzat tare povestioarele tale si sa stii ca te mai astept si cu altele sa ne mai incanti.
Pupici, draga mea.

Draga nasica, cum mai am timp liber am sa va povestesc cate ceva.
Pup dulce.

Incep Fiul lui Dumnezeu.
Cod: 3.68
12.0 x 14.0 cm
19 culori

Ovidia, iti doresc mult spor la aceasta noua iconita.
Imi pare rau de ce se intimpla in aceasta lume a noastra cu rele si bune.
Tu ai gasit modul de a trece de necazurile din viata prin goblen. Am dreptate?