Si eu am primit astazi de dimineata, de la prima ora, o veste pe care nu mi-as fi dorit sa o primesc. Si am simtit nevoia sa vorbesc cu voi.
O colega de-a mea de serviciu, Gabriela, de 44 de ani si fetita ei, Teona, de numai 13 ani, au murit ieri intr-un accident de circulatie. Am alergat de dimineata dupa flori, lumanari, coroane, dar tot nu pot constientiza ca s-a intamplat asa ceva.
Gabi era pentru noi "sufletul petrecerii" daca pot spune asa. Ne beam cafeaua si ne fumam tigara impreuna in fiecare dimineata la serviciu. Nu exista sa nu te intalnesti cu ea si sa nu razi. Era tot timpul vesela si zambitoare.
Fetita ei a murit pe loc in accident, iar Gabi n-a rezistat sa se desparta de comoara ei cea mai de pret si a murit in drum spre spital.
Vreau sa cred ca Dumnezeu a iubit-o foarte mult pe Gabi si n-a vrut sa o lase sa simta suferinta de-asi ingropa copilul. Cea mai mare suferinta o va indura din pacate sotul lui Gabi, care a supravietuit accidentului si care va trebui sa traiasca fara scumpele lui fete de acum inainte.
Am senzatia ca traiesc un vis urat si tot astept sa ma ciupeasca cineva si sa ma trezeasca la o alta realitate.
Dumnezeu sa le odihneasca in pace.

Dumnezeu sa le odihneasca in pace, Iulia.

Iulia, mi se pare nedreapta plecarea aceasta atat de timpurie. Te doare sufletul dupa copil, dar si amintirea celei care ti-a fost apropiata te va macina la fel de mult.
Ma simt neputincioasa in a te consola. Iata ca scriu pentru a doua oara condoleante, astazi.
Amintirile ne consoleaza si ne aduc aminte de lectiile de viata pe care ni le-au lasat acesti oameni.
Domnul s-o odihneasca la dreapta Sa.

Ioana, Iulia, condoleante.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

Daca stam sa ne uitam inapoi, cred ca fiecare dintre noi a "contribuit" la acest topic. Este un topic dureros, care ne reaminteste mereu cat de vremelnici suntem pe acest pamant si cat de subtire este acest "fir" numit viata.

Va imbratisez cu mult drag, va transmit din puterea care o mai am si eu si va spun din inima: "Dumnezeu sa-i ierte!", rugaciune atat de dureroasa pentru oricine a trecut prin astfel de momente.

Iulia, condoleante.

Iulia, nu stiu ce sa-ti spun sa te consolez. Eu cred ca in aceste momente, nimic poate sa-ti atenueze durerea. In fata acestor evenimente suntem neputinciosi si fragili, dar trebuie sa ne gasim forta pentru a privi inainte. Condoleante.

Ioana, am fost crescuta de bunici si imi imaginez cat de dureros este. Am simtit ca s-a dus o bucata din mine cand au murit amandoi, dar ii pastrez in memorie zilnic si nu ii voi uita niciodata. Este suficient sa inchid ochii, iar ei sunt langa mine. Condoleante.

Ioana condoleante. Acum stiu ca e foarte greu si mie mi-a fost greu cand mi-am pierdut bunicul care m-a crescut de mica, dar timpul mai vindeca din rana.

Ioana, Iulia, condoleante.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.