Buna seara, dragele mele.
Cand am decis sa-mi deschid sufletul in fata voastra mi-am dorit din toata inima ca tu, Bica sau Laura sa-mi raspundeti, pentru ca stiam ca voi, prin puterea voastra si experienta voastra de viata veti gasi sa-mi spuneti cuvintele potrivite. Nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu povestea mea trista, dar imi face bine sa-mi mai deschid sufletul.
Cand el a plecat de acasa a stat la fratele lui si la cumnata mea insarcinata. Nu va spun cum umblam noptile pe drumuri, ma urcam in masina si plecam sa vad daca e cu adevarat acolo unde e. Si am prins nopti cumplite, cu gerurile naprasnice care au fost in iarna si cu nametii cat casa. M-a iubit Dumnezeu, cum ziceai si tu, Doina si nu am patit nimic. Sarcina cum am avut eu cu Stefi nu o doresc nimanui, - agitata, cu lacrimi si durere cum cu greu se pot exprima in cuvinte. Singura am dus tot greul, cu doi batrani bolnavi, cu un copil mic si cu unul pe drum. Venea sa-l vada pe Mihaita aproape zilnic, seara destul de tarziu, asta daca avea chef, statea jumatate de ora si apoi pleca. In urma lui ramanea prapadul, cu un copil disperat, care facea crize de plans, care la gradinita refuza sa faca activitatile date de educatoare. Am colaborat foarte bine cu educatoarele si am reusit sa gestionez situatia. Lui i-am spus in nenumarate randuri ca acest copil are nevoie de el, ca este mare de acum si fiind extrem de destept pricepe lucrurile mai mult decat ne imaginam noi. Inchipuiti-va un copil disperat care la un moment dat tipa la tatal lui sa iasa afara, sa plece daca asta isi doreste numai sa nu o mai faca pe mama sa planga. Orice as incerca sa-i explic eu ca este mai bine pentru copil, sunt intampinata de refuzuri categorice, de sarcasm si de acuzatii, ca sunt egoista, nu iubesc copiii ci doar ma folosesc de ei sa-mi ating eu scopul si ca eu sunt vinovata ca am implicat copiii in toata povestea asta.
Mandra este farmacista, iar el se simte destul de rau, deci are in permanenta nevoie de ajutorul ei. Ea este genul de femeie mereu copil, pisicoasa, lipicioasa... pana lucrurile nu merg asa cum vrea ea. Este cu 3 ani mai tanara ca mine, nu are nici o obligatie; sta cu parintii, mama ei ii spala, ii gateste, ii face curatenie. Nu are deloc habar ce inseamna responsabilitatea unui trai in doi, nemaivorbind de responsabilitatea cresterii unui copil. Cu toate acestea isi permite sa dea sfaturi, ii zice ca el are tot dreptul sa-si traiasca viata.
El vrea sa divorteze, dar in acelasi timp incearca sa-mi paseze mie responsabilitatea, pentru ca el nu actioneaza in nici un fel in luarea unei masuri concrete. Recunosc ca judecand lucrurile la rece, mi-ar fi mai bine singura cu copiii, pentru ca am casa, care este numai a mea (nu este comuna), am masina, am un servici relativ bun... Dar, am fost crescuta dupa anumite principii, poate ca sunt de moda veche. Este foarte usor sa desfaci o casnicie, dar este foarte greu sa mai repari ceva dupa aceea. De aceea, da, draga Bica, acord nenumarate sanse acestei casnicii si am sa continui sa acord cat timp imi va da Dumnezeu putere. Ma doare in schimb sufletul ca el va plati, pentru ca nimic nu este mai greu pe lume decat sa te judece copiii. Si din pacate pentru el, Mihaita deja a inceput sa-l judece aspru de tot.
Va imbratisez pe toate si ma iertati daca va plictisesc.
Monica, o calda imbratisare si pentru tine. Cu parere de rau, datorita situatiei familiei nu am apucat nici in ziua de azi sa ajung la Raiul tau, asa cum imi doream.
Ioana, portile Raiului meu raman deschise pentru tine si pentru micutii tai.