Interesant si totodata frumos, draga Monica. Multumesc.
Ar trebui sa citeasca si cativa apropiati mie aceste randuri. Eu cred ca timpul este cel care ne ajuta sa uitam si sa iertam.




Lenuta esti o fericita daca timpul iti vindeca astfel de rani. Cum eu aveam (si am) zilnic intalnire cu acea persoana (virtual), timpul nu mi-a dat ragazul de a uita.
Exercitiul nu a fost dureros din momentul in care l-am acceptat si banuiesc ca a avut efect pentru ca a fost dublat de credinta ca recunostinta pentru partea buna din acea persoana poate vindeca.
Multumesc si eu pentru ceaiul din aceasta seara.

Rralluca, scuza-ma acum am vazut intrebarea.
Astazi am avut bors cu fasole si fasole batuta. Cum de sarbatori s-a mancat prea multa carne (eu gatesc totul traditional, ca la mama acasa), am pus cateva kilograme (in special sotul) si am decis sa fim mai atenti.

Ce ciudata este viata! Cand nu te astepti iti vin lectii ce te ajuta sa cresti.
Va multumesc Monica si gargaritelor pentru tot ce am citit aici.

Eu multumesc deocamdata ca am ajuns acasa si ca ma pot bucura de casa mea.

Anului ce creste odata cu noi ii doresc sa fie un an tanar, viguros si cu pace.

Tie, Ioana, iti doresc sa te bucuri de el, cu bune, cu rele. Nimic nu este intamplator in viata noastra si bine ca totul se intampla, acum cand esti tanara, iar copiii prea mici pentru a ramane cu o trauma urata.
Ai suportul meu.

Pentru ca la voi este aproape noapte, eu va doresc vise frumoase.

Buna seara, dragele mele. Adelina, multumim pentru pupici, eu si printii te imbratisam cu mult drag.
Geta, draga mea, multumesc pentru raza de speranta.
In seara aceasta sotul meu m-a sunat ca vrea niste schimburi. Sunt convinsa ca a sperat in adancul sufletului lui ca va vedea baietii. Ca sa intelegeti, este obiceiul in familia noastra (a sotului de fapt ca este mai numeroasa) ca atunci cand este ziua unuia dintre noi sa ne adunam toti la masa. Si cum maine suntem doi sarbatoriti, eu si socrul meu, ar fi trebuit sa ne reunim toti la masa la pranz. Doar ca soacra mea a zis clar ca Mihaita nu mai poate trece prin ce a trecut in urma cu doua zile. Sotul meu a sperat pana in ultima clipa ca vom aparea, numai ca noi am mers doar dupa ce el a plecat. In seara aceasta, cand i-am dus schimburile jos la masina, l-am simtit prima data ca ma asculta dupa foarte multa vreme. Stiu ca ii este dor de baieti, dar trebuie sa isi asume responsabilitatea propriei alegeri.
Draga Monica, multumesc pentru vorbele tale si pentru curs. Dupa ce am citit am stat mult si m-am gandit daca eu as reusi sa gasesc cele 10 motive de recunostinta care sa ma faca sa acord iertarea prietenei mele care a facut atat de mult rau, atat mie cat si copiilor.
De dimineata devreme am fost la o manastire foarte aproape de Iasi, sa discut cu preotul care ma indruma. M-a ajutat Dumnezeu de am razbit pana acolo, caci drumul este foarte dificil, iar preotul m-a incurajat ca lucrurile vor fi bune.
Didina, iti multumesc pentru sustinere si gandul bun.
Va doresc tuturor o noapte minunata si va imbratisez cu mult drag.


Ioana, prima ta rana si cea mai mare este rana provocata de sotul tau. Cu el trebuie sa incepi.
Culmea acestui exercitiu este ca atunci cand incepi sa cauti cele 10 motive pentru care vrei sa ii acorzi iertarea, descoperi lucruri ce tulbura.
Am sentimentul ca il vei incerca si ca acest lucru ii va aduce putina liniste inimii tale.

Geta, Lenuta, multumesc mi-ati dat idei de un nou meniu. Si eu am cam facut abuz de sarbatori. Am savurat toate preparatele traditionale si s-au mai adaugat cateva kilograme.
Monica, multumesc pentru cursul de recunostinta.
Va imbratiseaza,


Rralluca, multumesc ca mi-ai spus, ca sa nu ma mai consider unicat.

Buna seara si bine v-am gasit!
Este o adevarata placere sa vad atata gingasie si calm in gradina ce ne leaga.
Va multumesc voua, tuturor, ca ma faceti partasa la evenimente din viata voastra, la nazbatiile printisorilor si printeselor voastre, la visurile si implinirile voastre.
Va doresc ca 2013 sa va aduca tot ce este mai bun si mai frumos, pentru ca meritati.
Nu exagerez cand va spun ca vad acest forum ca o oaza de liniste, fapt pentru care va multumesc pentru a doua oara.
Va imbratisez cu drag.


Marie, multumesc ca ai adus putin din aerul capitalei belgiene, acolo unde am trei inimi cu care abia astept sa ma vad de Paste.

Dragi gargarite, draga Monica, ma bucur sa gasesc asa atmosfera frumoasa la Cafenea si sper sa ramana asa tot anul.
Va invit cu drag, printre fulgi de nea de la Pitesti, la o cafeluta aromata:



Sa aveti o saptamana minunata si cu spor in tot ceea ce faceti.
Va pup si va imbratisez cu drag.


Abriela, multumesc pentru cafea, dar milieul acela delicat o intrece.
Si la noi au venit niste fulgi mari, din poveste ca au acoperit diafan griul ghetii. Vai noua acum, daca nu stim unde este ghiata!

Buna dimineata, gargarite dragi.
Buna dimineata, Monica.

Abriela, multumesc pentru cafeluta. La mine ninge ca-n povesti si este un ger de nu iti vine sa iesi din casa. Astazi avem inca o zi de odihna.

Ioana, la multi ani fericiti si toate dorintele sa ti se implineasca. Ma bucur ca esti mereu alaturi de noi. O sa vezi ca mai repede decat crezi, va rasari soarele si pentru tine.
Multi pupici printisorilor tai care iti lumineaza mereu ziua.
Va multumesc ca existati si v-am adus o floare.




Adelina, nu esti unicat. La noi bate vantul (cam furios) si aerul rece te ingheata.

Buna dimineata, Monica.
Buna dimineata, gargarite harnicute.
Va invit si eu la o cafea.



Pentru tine, draga Monica:



Va doresc o zi asa cum va doriti si petrecere frumoasa sarbatoritelor de astazi si celor care au sarbatoriti in aceasta Sfanta zi.

Va pupa,


Rralluca, multumesc pentru ceai. Il beau cu placere, desi pana la ora aceasta (este 18:57 le mine), cred ca am baut deja un litru si mi-am mai pregatit inca o cana mare de 500 ml.

Buna dimineata, draga Monica.
Buna dimineata, dragi gargarite.

Va multumesc pentru lectiile de viata, ora de religie, zambet la minut, cafelute, ceaiuri, bomboane, ganduri bune, dar mai ales va multumesc pentru buna dispozitie din cafenea. Tare drag imi este sa intru in gradina si sa vad armonie si intelegere.

Draga Monica, iti multumesc pentru ,,Carbunele aprins". Si eu am facut acest exerciutiu, chiar daca la inceput imi venea sa-mi rod unghiile (eu nu fac niciodata lucrul acesta), sa-mi musc limba si sa imi torn si o galeata de apa rece in cap ca sa ma racoresc. Asta pana mi-o trece, nervii si supararea pe o anumita persoana.
Eu am gura mai mare cand ma supar si pentru asta fac alt exercitiu pe care l-am invatat de la un profesor de-al meu in ale vietii care imi spunea:
- Cand iti vine sa spui ceva, ce m-ai tarziu vei regreta (vorbele dor mai mult decat palmele), ia o gura de apa si tine-o pana iti trece, nu o inghiti, dar completeaz-o des si repede ca sa nu-ti scape ceva vorbe intre timp (intre doua inghitituri).

Adelina draga, cand eram tanara si nelinistita cum este vorba, si eu eram mandra si orgolioasa ca doar de, eram leoaica, o zodie cu bune si rele, dar viata asa mi-a dat niste lectii, de s-au dus toate ifosele mele de atunci. Si stii ce este culmea ca ma uit inapoi si ma bufneste rasul si plansul cand vad cu ce nimicuri mi-am coplicat eu existenta, cand aveam alte lucruri mai importante de facut. Nu-ti irosi energia in lucruri inutile ca mare nevoie vei mai avea de ea intr-o buna zi.
Greseala recunoscuta este iertata, iar cel care greseste merita o noua sansa daca se caieste si ii pare cu adevarat rau.[/color]

La multi ani, draga Ioana.

Eu aduc un ceiut astazi:



Va imbratisez cu mare drag pe toate.


Dalina, exemplul cu bautul apei, pentru a nu scapa o vorba care poate lasa cicatrici, tine de o anumita intelepciune, dar, din pacate (sau din fericire?!), intelepciunea este o caracteristica ce apartine unei anume varste si, in genere, este rezultatul a mai multe lectii primite in viata. Drept sa iti spun, pe la varsta Adelinei, eu aveam mai mereu genunchii ego-ului juliti (expresia am preluat-o de la o gargarita din gradina noastra).
Pentru ca una din pasiunile mele este cristaloterapia (am o intreaga colectie de pietre semipretioase), am dat curs invitatiei ca in fiecare seara inainte de culcare (macar 28 de zile) sa iau o piatra in mana si sa ii "spun" in gand cel mai minunat lucru din toate pe care l-am trait in ziua respectiva.
Ideea este ca piatra va primi astfel un program special de "amplificare" a bucuriei noastre, lucru care se va reflecta in lumea noastra de fiecare zi. Vom incepe sa zambim mai mult, sa vedem lucrurile cu "alti" ochi, sa gasim rezolvari cu mai multa usurinta si sa devenim in general mai optimisti.
Intr-una din zile am scris:
Piatra (Asculta piatra):
Am mangaiat veioza din sare de Himalaya ce sta pe noptiera mea, strajuind Biblia si luminandu-i literele aurii de pe coperta, deopotriva cu chipul lui Iisus (goblenul Mantuire) ce sta rezemat in spatele ei. Lumina ce o degaja este asemenea unei pulberi aurite ce se sparge in multe raze. Asemui aceasta iridiscenta cu pulberea de sanatate pe care Arhanghelul Rafael o imprastie peste cei ce i se roaga. Am remarcat ca veioza mea are o pata (de sare) cam inestetica pe ea. Eu si piatra ne-am pus de acord imediat: perfectiunea apartine numai Divinului. Slava Domnului ca restul este perfectibil.[...]
Cred ca atunci a fost momentul cand am inteles cat de mult am jertfit inutil pe altarul orgoliului.