|
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari.
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ.
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea.
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc.
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș.
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, si devenim mai triști.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus.
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
Radu Pietreanu
_________________
Adela - Gargarita-Vis-de-floare
|
