Am citit ce ai scris, dar mi-a venit rau dupa ce am citit cum l-ai batut pe Flavius. Minerva, daca mie mi-a fost atat de rau, imi imaginez ce rau iti este tie. Am batut in tinerete un caine si de cate ori imi aduc aminte, ma ia o stare de rau care ma seaca de energie, dar extrapolata aceasta actiune la o mama, imi imaginez de ce te inteapa inima (cum spuneai, dimineata, la Cafenea).
Nu mi-am batut niciodata fetita pentru ca nu mi s-a parut normal. Nici eu nu am fost pedepsita astfel de parintii mei, oameni simpli de la tara. Fetita mea a fost o rasfatata si de aici au decurs multe neajunsuri, dar cu rabdare si tact, am avut rezultate. Si astazi, cand este la randul ei mamica, bate din picior la mine si imi porunceste sa fac aia sau aia, acum. Eu, zambesc si ii spun sa ia aminte la felul cum se comporta cu mine pentru ca asa se va comporta si Mariuca cu ea. Ii aduc aminte ca eu am avut timp sa ma ocup de ea, dar Mariuca nu va avea aceeasi sansa din partea ei si, sigur, nu ii va fi usor.
As vrea sa nu te mahneasca ceea ce scriu, dar iti scriu ca fiicei mele, imaginandu-mi ca Flavius este copilul ei. Cere-ti iertare de la el si roaga-l sa se aseze langa tine si sa discutati, ca doi adulti toate cate le aveti a vi le spune. Nu vei reusi sa ii deschizi sufletul baiatului tau, usor pentru ca se simte umilit, jignit si fara entitate. Te-ai gandit ce se va intampla daca cineva dintre prietenii lui sau chiar prietena lui ar vedea urmele curelei pe el? Sigur, stima fata de el insusi ar scadea dramatic si increderea si siguranta i-ar disparea. Iar un viitor cap de familie chiar are nevoie sa sa-si formeze un caracter care sa-l ajute in formarea lui viitoare.
Baietii care primesc corectii corporale de la parinti (si, mai ales, de la mama) sunt primii care clacheaza intr-o relatie cu o femeie si, la randul lor vor alege, in cazul in care sunt suparati, tot la violenta sau la statutul de supunere totala fata de femeie (mototolul). Acelasi lucru se va simti si in familia lui. Va socoti normal sa rezolve prin corectii corporale, sotia si copiii.
Am in jurul meu, exemple cutremuratoare. Copii care au fugit in lume, ca sa isi castige o paine, departe de parinti, copii ce au crezut in vorbele anturajului in care ajung (atunci cand prietenii descopera ca sunt molestati si rad de el si ii elimina din grup) cel mai bine in inchisoare. In cel mai rau caz, ajung pe listele Politiei, la Disparut. Copii ce au sfarsit prin a-si lua zilele. Copilul tau este averea ta, pasaportul tau pentru echilibrul tau ca mama. Oare ti-ai putea ierta vreodata unul din cazurile cutremuratoare, de mai sus? In cel mai bun caz, peste ani, vei simti doar suferinta cand copilul tau te va ignora, te va minti ca sa scape de prezenta ta, va dori sa fie cat mai departe de tine. Vremurile in care copiii spuneau M-a batut mama si asa am devenit om, nu mai exista (erau pe timpul bunicii mele). Sunt alte coordonate dupa care copiii isi judeca parintii si, din pacate, acum au la indemana, o multime de posibilitati de a actiona, culmea, in detrimentul lor, dar si al parintilor. Trebuie sa le intelegem irationalitatea (valabila , acum, pe toate canalele de televiziune) si sa ii ajutam. Asa ca, ia-l langa tine, trateaza-l ca pe un adult, asculta-i problemele si incearca sa i le intelegi, conlucrati impreuna spre ce tinde el. Ajuta-l sa se dezvolte sa devina ceea ce viseaza. Numai astfel te va tine in suflet ca pe o bijuterie. Si, numai astfel, tu ii poti dezvalui cat il iubesti. Si, parerea mea, Minerva, este ca bataia nu a fost niciodata rupta din Rai. Nu te supara pe mine pentru ca am scris ce simt, dar tare nu vreau sa ramai si fara Flavius.
_________________ Bica - Bunica-de-Gargarita
|