Bica, exista mai multe moduri de-a privi o problema, iar tu ai reusit sa atingi cel mai ascutit punct de vedere.
Da, ma repet, nici eu nu sunt de acord cu bataia si consider ca a bate pe cineva fara vina, este cel mai cumplit si oribil lucru din lume. Si daca spun ca nu sunt de acord, nu insemna ca-mi caut justificari si nici ca-mi plang de mila. Singurul lucru care-l regret este slabiciunea de care am dat dovata, incapacitatea de-am stapani mania, dar in acel moment am preferat sa-mi atrag ura copilului meu si sa trec de partea adversa decat sa stau nepasatoare si sa privesc cum reperele lui au pierdut busola.
Fetelor, ironia situatiei consta tocmai in faptul ca eu, plina de durere si fara putere, doream sa bat un ditamai barbatul, care, daca-mi prinde mana de la incheietura eram imobilizata total si el stie foarte bine acest lucru. Inca de cand era mic, ne juca si ne masuram puterile, iar acum a ramas cel mai placut mod de a ma tachina si-am dovedi cat de mare s-a facut.
Nu s-a opus pentru ca stia sa pareze si, Slava Cerului, nici o urma de lovituri.
Am citit in ochii lui, triumful unui razboi psihologic, iar eu m-am consolat ca mi-am descarcat furia fara a rosti cuvinte grele vizavi de ceea ce-mi aruncase el, in inocenta adolescentei.

Eu vorbesc din partea celor care au mai primit cate o jordie. Asta pana la o anumita varsta (5-6 ani).
Imi placea sa fug de acasa prin vecini, pe la prietene si nu trageam acasa decat dupa ce venea dupa mine, evident cu urzica sau cu jordia, depinde de ce gasea la indemana. Abilitatea era in a fugi spre casa cat timp o saluta pe vecina si ii zicea ca este venita sa ma ia acasa. Ajunsa acasa, scaparea era la bunicul, in camera unde nu avea voie sa ne faca nimic. El zicea ca asa cum nu a ridicat niciodata mana asupra ei, nici ea nu are dreptul sa o faca, cel putin de fata cu el. Asteptam refugiati la el pana ajungea acasa tata de la munca si atunci problema era rezolvata. Nu se mai deschidea discutia pentru a nu o face mai grava decat era, iar amenintarea era aceea de a ne zice lui cand ajunge acasa daca se mai repeta. Salvarea cu bunicul a fost valabila nu doar pentru mine, dar si pentru frati mei.
Nu sunt de acord cu bataia, dar cate o sperietura are rostul ei.

Nu, nu este rupta din Rai. Mama a fost un om foarte nervos care, la cea mai mica greseala, ma corecta cu ce avea la indemana: lingura de lemn, umeras pentru haine (odata mi-a intrat carligul de metal in obraz si asa am ramas cu semn pentru toata viata), furtunul de la masina de spalat plus palme si pumni. Tata, ma inghesiua intr-un colt, dintr-o sigura palma. Imi vine rau si acum cand imi amintesc de pedepsele primite si imi vine sa vomit. Am jurat ca nu o sa-mi ating fetita nici macar cu un fulg si am reusit sa ma tin de cuvant.
Intamplator, fetita mea, acum adolescenta, a aflat de tratamentele la care am fost supusa de parintii mei si mi-a declarat ca ii uraste si ca nu intelege cum de ii mai ajut. I-am explicat ca parintii mei nu au fost oameni educati (mama a terminat 7 clase cum era pe atunci, iar tata avea un liceu) si ca si ei au fost batuti de parintii lor. I-am spus ca eu i-am iertat de mult, desi si astazi exista oameni ce ma intreaba de unde am semnul pe fata, dar ea tot nu intelege. Stiu ca maturizarea, ii va aduce un plus de intelegere a bunicilor si ca afectiunea ei se va intoarce catre ei, mai ales ca acum ar avea nevoie de cineva care sa le deschida zilnic usa. Eu pot merge doar la sfarsit de saptamana cand le fac curat. In rest, eu le spal si le calc rufele, le trimit din mancarea pe care o fac eu. Sotul meu spune ca el nu le-ar da nici buna ziua pentru cosmarurile ce ma cuprind din cand in cand, noaptea. Visez ca bate unul dintre parinti.

Maria, este frumos cum povestesti tu. Am vazut si eu bunicute infuriate pe nepotei neastamparati ce iau un ceva in mana si isi ameninta nepoteii cu bataia.
Anul trecut, am fost la o pensiune in nordul Moldovei si am vazut o bunicuta ce smulsese o buruiana mare de langa gard, ii daduse jos radacina si il ameninta pe nepotel. Am intrebat-o ce face, dupa ce l-a bagat pe cel mic in curte. Mi-a spus, ca uite asa mai smulge si ea buruienile de la poarta. Am ras amandoua. Mai tarziu, am urmarit-o de la geamul pensiunii. Era prea slabita ca sa il alerge pe nazdravan, asa ca juca fotbal cu el ca sa ii ocupe timpul. L-am chemat si pe sotul meu sa se amuze de scena in care batranica cu fota, dadea repede din picioare, doar o ajunge la minge, inainte ca aceasta sa treaca pe langa ea.
Bunicutul tau, Maria il viseaza multi copii. Iar mamica ta o inteleapta. Si la noi, cand vine tati acasa si ne asezam la masa, nu vorbim decat despre reusitele noastre.

Silvia, conteaza ca ti-ai schimbat atitudinea. Noi avem chiar la blocul vecin o familie a carui unic copil s-a urcat pe bloc si s-a aruncat doar pentru ca stia ca parintii il vor snopi din bataie pentru ca a luat nota mica la scoala. Legea nu i-a pedepsit, dar Dumnezeu le-a dat palma vietii. Pacat de copil.

Minerva, nu as vrea sa fiu in sufletul tau, acum. Stiu ca doare. Poate, daca ti-ai schimba si tu putin strategia...

Maria, ma bucur ca-ai pus pe tapet, puritatea lucrurilor simple ce numai la tara le mai gasesti.
Din cele povestite de tine, trebuie sa extragem o povata nepretuita, ca pentru cresterea unui copil intr-un climat sanatos este nevoie nu numai de ambii parinti ci si de bunici.

Ilinca, constat ca ati inceput sa aruncati cu pietre fara sa asteptati ca eu sa ajung la finalul acestui episod din viata mea, in care da, pana la urma este vorba si de strategie si nu numai.
Am avut parte si de clipe fericite. Atunci cand ai sa le afli, ai sa doresti sa fi in sufletul meu.
Nu vreau ca in acest topic sa demonstram si sa dezvoltam arta naratiei si nici nu doresc sa dezbatem o problema delicata cu persoane care citesc in viteza, prind o idee si arunca cu nori.

Am batut in tinerete un caine si de cate ori imi aduc aminte, ma ia o stare de rau care ma seaca de energie, dar extrapolata aceasta actiune la o mama.
Asa cum nu doresc, Bica, cu tot respectul care ti-l port, cu o persoana care a batut in tinerete un caine.
Ce fel de caine erea acela, Bica? Un caine legat in lant sau unul maidanez, amarat si fara stapan. Te-am intrebat, nu pentru ca doresc sa te judec; singurul om pe care am dreptul sa judec, sunt eu.
Intamplarea face sa mai pastrez in calculator, pozele unui caine pe care l-am salvat de la moarte, vara trecuta si ar merita sa deschid un subiect pe acesta tema:
Cainele care pazeste pepeni vecinului.
Din pacate, ma tem ca n-am sa reusesc sa duc la final acest subiect.

Doi na, singura mea intrebare din acest subiec delicat (modul cum este abordat subiectul, o dovedeste) este urmatoarea:
A fi mama de baiat sau de fetita, cum o fi mai usor?.
Restul, deja nu mai conteaza!
Ma retrag din acest subiect pentru ca nu doresc sa alimentez vanitati izvorate din egoism.

Inteleg ca te-am dezamagit cand ti-am spus ca am batut un caine. Un caine ce se repezise sa muste pe cineva. Ti-am explicat ca am suferit.
Si daca eu am suferit ca am aplicat un astfel de tratament unui animal, m-am gandit ca si tu suferi pentru ca ai lovit copilul.
Te felicit pentru ca ai grija de un animal si iti doresc sanatate si-mi cer scuze ca am intepretat eronat vorbele tale de la Cafenea.

Bataia este intr-adevar rupta din IAD. Ultima bataie am luat-o in adolescenta si sincer, parintii nu imi mai sunt asa la inima. Am respectat-o mereu pe bunica mea din partea mamei, a avut curajul sa divorteze de un om alcoolic, violent si foarte vanitos. Un copil care primeste o palma, o curea, un furtun de la masina de spalat va ramane daca nu cu o cicatrice pe piele, cu una in inima. Eu am un frate si am simtit ca mamei i-a fost mai usor sa fie mama de baiat decat de fata. O fata nu poate face ce face un baiat, mai ales in societatea noastra, unde conteaza mai mult gura lumii. Lucru care m-a deranjat enorm. Eu nu aveam voie sa intarzii acasa, am fost cocheta mai tarziu, desi fata de prietenele mele aveam o libertate de invidiat.
Un sigur lucru am invatat sa-mi fie litera de lege: nu voi accepta niciodata o persoana violenta in viata mea si nici o persoana cu probleme de alcoolism. Si nici sa fiu trimisa intr-un colt si sa mi se inchida gura pentru simplu fapt ca sunt femeie.