Draga mea, Leana, iata-l pe ingeras. Cand am fotografiat-o ma gandeam cum de incape atata tristete intr-un trup atat de mic. Tinea in poala papusa primita de la TTT (iar eu am uitat sa o intreb daca papusa mai vorbeste, - adica daca mai functioneaza bateriile). Ufa! Cred ca trebuie sa iau niste lecitina (!?).
Coletul tau fotografiat la momentul in care a fost deschis:
I-am explicat ingerasului ca o gargarita (i-am lipit una pe inimioara de la tine) i-a trimis ceva bun, de Ziua Copilului. Nu a percutat nici macar interior cand a auzit ca exista o zi a copilului. Of!
Profitand de faptul ca mama nu era langa ea, am intrebat-o unde este fratiorul ei. Mi-a spus ca Petrica este acasa. Nu am apucat sa mai intreb ceva ca a si aparut mama ce mi-a explicat ca Petrica este mut (nu vorbeste), dar si tare nabadaios. Nu sta o clipa locului, este agitat, tipa, si ca nu il poate lua cu ea pentru ca ii este frica sa nu i se smulga din mana si sa se opreasa sub rotile vreunei masini.
I-am inmanat fetitei parte din daruri, urmand ca restul sa-i parvina esalonat in viitoarele duminici (cand voi fi in localitate).
Mai jos, ingerul tinand in brate parte din cadourile tale.
Banuiesc ca pe parcurs ne vom putea organiza pentru a fi coerente in ajutorarea micutei ingeras si a fratelui ei. Cu siguranta, ingerii nostri si ingerii micutilor ne vor ajuta sa fim constante si sa intindem o mana de ajutor exact cand trebuie si cat trebuie.