Imi amintesc perfect cum priveam catre cei mai in varsta atunci cand eram foarte tanara: cu
politete, dar si cu mila, cu parere de rau pentru ei, cu bucurie pentru mine.
Nu am sa uit niciodata cat de convinsa eram ca voi schimba lumea si voi trai tot ce este esential pana in 30 de ani.
Cum credeam ca iubirile venite dincolo de deceniul al treilea de viata nu pot fi decat niste incercari expirate de a salva ceea ce nu mai poate fi salvat.
As fi putut sa jur ca oamenii trecuti de 35, hai, 40 de ani, nici nu se mai gandesc sa faca
dragoste. Ca orice tentativa erotica a cuiva trecut de prima tinerete n-ar fi decat un gest
libidinos al unui om care si-a trait deja traiul, dar acum nu stie sa-si duca batranetile cu demnitate.
Si, cu mare rusine si umilinta, imi amintesc mereu cum am spus cand aveam vreo 19 anisori si-o minte cat o gamalie, despre o femeie de cincizeci si un pic de ani, care mi se parea mult prea cocheta pentru varsta ei, ca este cu un picior in groapa, dar ii mai arde sa faca pe fasneata.
Trecusem bine de 20 de ani cand am descoperit o formula cinica prin care numeam femeile trecute de 40. Sunt doamne in etate, spuneam, zambind superior. Si ma simteam bine
gandindu-ma ca eu sunt cu mult mai dezirabila decat toate femeile acelea peste care viata a curs deja.
Nu am cum sa sterg din istoria mea trufia pe care am purtat-o in gand ani de-a randul. Dar pot sa incerc sa ispasesc vorbind despre asta, cersind oprobriul care m-ar face sa ma simt certata si, dincolo de care as putea fi iertata. Viata mi-a platit fara mila politele pe care le meritam. Oricat de mandra am fost de anii mei tineri, n-am fost in stare sa-mi gasesc nici iubirea, nici rostul. Asa frageda si dezirabila cum eram, n-am fost nici pe placul, nici pe potriva cuiva care sa-mi fie partener de mare iubire. Marile deznadejdi le-am trait pe vremea cand niciun fir de rid nu-mi brazda chipul. Dar inima imi imbatranise de-atata nenoroc.
A fost nevoie sa ajung in preajma etatii de care, odinioara, radeam pe furis, ca sa-mi gasesc dragostea si linistea. A trebuit sa astept decenii de-a randul ca sa
descopar miracolul implinirii in tot si in toate. Si abia acum stiu ca nu exista varsta pentru dragoste, nici pentru frumusete. Ca tinerele care privesc cu dispret femeile mai in varsta, convinse fiind ca dragostea va veni mai intai la ele pentru ca au anii de partea lor, sunt doar niste proaste care se mandresc cu o calitate pentru care n-au niciun merit si care, oricum, se
va risipi curand.
Pentru ca nu exista numaratori care sa ne tina departe de implinire. Exista doar obstacole pe care ni le ridicam noi insine in calea fericirii. Exista doar lipsa de curaj sa traiesti, oricand, orice iubire ca si cum ar fi cea dintai si cea de pe urma.

Alice Nastase

Fiind si eu la o anumita varsta traiesc si eu pe propria-mi piele "superioritatea" afisata de cei aflati in floarea varstei. Ii privesc cu compasiune si ma gandesc la momentul cand vor ajunge sa traiasca si ei sentimentele pe care le incerc eu cand ma vad desconsiderata datorita varstei. Am ajuns sa nu ma mai intereseze si celor mai "curajosi" care se si exprima in cuvinte le spun: eu am fost ca voi, dar voi n-ati fost ca mine.
Sa punem totul pe lipsa intelepciunii care se dobandeste in timp trecand prin incercarile vietii.
Sa fim ingaduitori cu ei pentru ca nu isi dau seama cata rani provoaca.
Tinerii cred ca totul li se cuvine, ca ei stiu totul, dar la greu tot la cei mai in varsta apeleaza.
Si noi am fost ca ei. Sa-i iertam si sa-i iubim asa cum sunt ei pentru ca ne infrumuseteaza si noua viata cu frumusetea si elanul lor tineresc.