Acum este 28 Mar 2024, 10:17

Ora este UTC + 1 [ DST ]





Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
  Versiune printabila Subiectul anterior | Urmatorul subiect 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: Musafir in viata
MesajScris: 17 Noi 2016, 20:29 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Mai 2006, 00:34
Mesaje: 147
Nume forum:1
Îmi vine să plâng, să urlu și să mă dau cu capul de pereți.
Dar nu cred că aș rezolva mare lucru. Cred că aș înrăutăți și mai mult situația. Aș fi un model și mai rău decât am fost până acum.
Totul a început de la o vorbă a fetiței mele Anastasia. Are aproape șase ani și îmi spune că și-ar dori să se joace mai mult cu noi, cu părinții ei.
Eu și soția mea credeam că ne jucăm destul de mult cu cele două fete pe care le avem. De unde a scos-o pe asta cu jucatul?
Am stat apoi și am făcut o contabilitate a momentelor petrecute cu cele două fete într-o zi normală.
Dimineața de la ora 8.00 le ducem la grădiniță și stau acolo până la ora 16.30. Apoi le luăm și le ducem la un curs opțional sau la mall sau mergem la cumpărături. Toate activitățile enumerate până acum sunt pe placul lor.
Niciodată nu mi-am pus problema dacă la grădiniță se simte în siguranță sau dacă și-ar dori să meargă sau nu acolo.
La finalul zilei, ne întoarcem acasă și le pun un film de desene animate sau uneori Anastasia își ia tableta în ale cărei jocuri se cufundă și se confundă.
Sora ei mai mică stă și ea hipnotizată de tabletă chiar dacă interacționează doar din rol de spectator.
Iar la un moment dat când le cerem, noi părinții, să meargă la culcare, apar protestele.
Ups!
Automat apar întrebările la care caut răspuns. Dacă le-am lăsat să facă ce au dorit, de ce nu se duc la culcare? De ce trebuie să negociem aproape în fiecare seară momentul acesta?
Ce am observat la amândouă este că au dobândit o abilitate fantastică de argumentare. Ne spun cu mare convingere că greșim pentru că ar trebui să le lăsăm să stea pe tabletă sau la televizor atât cât vor ele.
Totuși, valorile noastre, pe care dorim să le impregnăm și copiilor sunt în primul rând corectitudinea și curajul.
Din rolul de părinte, ai impresia uneori că ești destul de concis și copilul tău ar trebui să înțeleagă imediat regulile familiei. Uit de multe ori că au apărut pe lume doar de câțiva ani și cei mai importanți oameni în care ar trebui să găsească sprijin suntem noi părinții lor.

Mă gândesc că și alți părinți au probleme similare. Am observat că și alți copii sunt lăsați la grădiniță și par să se simtă abandonați acolo. Sunt luați de la grădiniță și duși la un curs sau la spatiul de joacă, unde și acolo pot simți același lucru, chiar dacă ei par fericiți. Apoi sunt lăsați în fața televizorului, al calculatorului sau cu tableta, unde și acolo sunt departe de noi.
În timp ajung să-și creeze o lume a lor. O lume interioară în care noi părinții devenim doar niște MUSAFIRI.
Ajungem să fim priviți și tratați ca MUSAFIRI în viețile copiilor noștri. Iar atunci când le cerem în mod autoritar și imperativ să respecte regulile familiei, aceștia nu înțeleg de ce un MUSAFIR face regulile în lumea lor.
De ce aceste persoane pe care le-a întâlnit la naștere și apoi din ce în ce mai rar în viața lor, vin să le dea ordine. Cu ce drept?
Privirea lor uimită parcă îmi spune ceva de genul: Dacă vrei să faci parte din lumea mea, vreau să stai mai mult aici, în lumea mea.
Lumea copilului meu este foarte mult una imaginară. Așa sunt de fapt toți copiii, își folosesc foarte mult imaginația și intuiția.
Slavă cerului că nu sunt raționali încă de la naștere, că atunci ne-ar da în judecată sau ne-ar face rapoarte cu toate momentele în care nu ne ținem de cuvânt, cu toate promisiunile, cu regulile diferite pentru copil față de noi adulții și câte și mai câte.
Cu alte cuvinte suntem norocoși!
Rezolvarea a venit tot de la dragele de ele. Ne-au spus franc în față: Dar voi de ce nu vă jucați mai mult cu noi?
După ce am explorat puțin, am aflat că și-ar dori să desenăm impreună, să facem teatru de păpuși în casă, să ne jucăm cu jucăriile, să ne uităm împreună la filme sau să facem magie împreună. Activitatea lor preferată este când noi părinții suntem căluți și ele călăreții. Psihanaliștii ar avea multe de spus despre comportamentul ăsta.
Am început să introducem în viața noastră, atât cât ne-a permis și programul mostru, momente de interactivitate cu ele.
Nu știu cât de mult a crescut satisfacția copiilor noștri. Ce știu este că ne este mai ușor să dăm stingerea de seară.
Am mai observat ceva foarte interesant. Dacă le acordăm între 15 și 30 de minute doar lor, acestea parcă nu mai au nevoie de noi toată ziua. Arată ca și cum și-ar fi încărcat bateriile cu iubire părintească și se pot juca bucuroase mai departe…. fără noi părinții.
Scriu acest articol pentru că simt că nu suntem singurii părinți ce au această situație. Dacă ești părinte și ai descoperit activități interesante de făcut cu copii tăi acasă, te rog să-mi dai un reply cu ele.
Eu ca magician am marele noroc să fiu văzut în casă și ca un personaj. Da, fetele mele știu că fac spectacole de magie și mă roagă să le țin câte un mini-spectacol doar pentru ele.
Uneori le învăț câte un număr de magie la care primesc inevitabil replica: ”Aaaaa, dar asta nu e magie!!!”
Ar fi multe de spus despre toate astea.
Acum la final, dacă ești părinte, te rog să-mi lași într-un reply, ce activități interesante faci tu alături de copiii tăi.

http://www.magicianulaugustin.ro/blog/musafir-in-viata/

_________________
Beatrice - Prieten ne este cel care ne cunoaste si cu toate astea ne iubeste oricum.


Sus
 Profil SEARCH_USER_POSTS 
 
Afiseaza mesajele de la anteriorul:  Sorteaza dupa  
Scrie un subiect nou Raspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 

Ora este UTC + 1 [ DST ]


Nu puteti scrie subiecte noi in acest forum
Nu puteti raspunde subiectelor din acest forum
Nu puteti modifica mesajele dumneavoastra in acest forum
Nu puteti sterge mesajele dumneavoastra in acest forum

Cautare dupa:



Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB Romania