Au înflorit bujorii roşii mamă,
Grădina iar e plină de culori,
Abia s-au scuturat lalelele şi iată,
Că s-a umplut ograda iar de flori.

Salcâmul de la poartă a dat în floare,
Mi-au mângâiat obrazul ciucuri moi…
Aşa erau mâinile tale mamă,
Dar ai plecat si nu mai vii napoi.

În colţ de gard s-a-ntins măicuţă socul
E alb, cu floarea-i pură şi rotată
Îmi aminteşte de copilărie, de toţi…
De toate, aşa cum înfloreau odată!

Şi ce-nflorite-s mamă dimineaţa
Albastre- mov, firavele zorele
Şi-alături, gingaşe şi parfumate,
Cresc tufele ce-ai pus de micşunele.

Dar nu fi tristă mamă… Iasomia
Ce-ai răsădit-o anume sub fereastră,
Nu te-a uitat şi iar a dat în floare
Şi-i plină de parfum ograda noastră!

Au înflorit bujorii roşii mamă,
E vremea numai bună de strâns fân,
Dar n-are cine mamă, n-are cine…
Nici tata nu mai poate, e bătrân!

E tot mai şubrezit de la o vreme,
Abia de-şi mai adună vreascuri ude,
Şi paşi-s tot mai mici, mai şovăelnici,
Şi dacă-l strigi măicuţă nu aude.

Şi griji de sănătate nu-şi mai face,
Abia de mai manâncă… cât un pui!
Dar toate-n casă singur şi le face…
Să nu îi duci măicuţă grija lui!

Au înflorit bujorii roşii mamă…
Numele tău e îmbrăcat în floare,
Şi de nu plouă, îi udăm n-ai grijă,
Dar nu cu apă… ci, cu lăcrămioare!
----------------------------------------------------
Mariana Adascalitei

Pereche (De ziua ta)

De ziua ta norocul ţi-l descântec
De ziua ta eu îţi doresc senin
De ziua ta - viaţa fie-ţi cântec
Iubita mea din Pontul Euxin.
De ziua ta - garoafe prin cuvinte
De ziua ta - un fericit cămin
De ziua ta ţi le doresc fierbinte
Iubita mea din Pontul Euxin.
De ziua ta tu eşti aici, în mine
Cu fâlfâiri rotunde şi fluide
Iubirea mea subjugă, nu ucide...
Pereche de pe maluri Euxine.

Romeo Morari

Daca am avea iubire

Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor.
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios,
Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos.

Daca am avea iubire, ar inmuguri surasul
Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul.
Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi,
Am da doar iubire celui de langa noi.

Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti,
Am fi ingeri de lumina ce pasesc spre vesnicii.
Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate
Si-am tamadui cu-n zambet, sufletele intristate.

Daca am avea iubire, cea lasata de Hristos
Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos.
Dumnezeu a pus in oameni, un talent sau chiar mai mult
Dar robiti de patimi multe, l-am uitat sau l-am pierdut.

Daca am avea iubire, am fi buni samariteni
Si am ridica pe umeri, toti bolnavi-acestei vremi.
Am primii in casa noastra pe toti Lazarii sarmani,
Nu ne-am strange-n punga noastra spre osanda, gologani.

Dar nu mai avem iubire, alergam vanand pacate,
Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe.
Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsi
Si in viata viitoare, ce am dat, vom dobandi.
Amin.

Croitorul

La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută.
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură
Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură.

El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat.
Ea sfioasă-şi pleacă ochii: - ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!"

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă:
,,Scuză-mă, dar nu rezist. Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine, ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,,capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise!

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume.
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!"

Fiecare ,,impunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată, în tăcere.
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea.
-,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"

,,Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor.
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință, este creierul uman.

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul să o repare.
__________________
Autor-Liliana S. Vacaru