Intradevar, Doina, este foarte aromata si delicioasa aceasta dulceata. Eu o folosesc si la ornarea inghetatei sau o lingurita doua la orezul cu lapte (rece). Eu o savurez, dar mama o face.

Dulceata de trandafiri imi aduce aminte de copilarie. Tata lucra la o unitate militara unde aveau o gradina imensa plina cu trandafiri pentru dulceata si in casa se pregatea in fiecare an aceasta delicatesa.

Cristina, in spatele blocului nostru este un teren mai mare din care fiecare bloc si-a alocat o parte. In zona noastra este cam salbatic ca nu se ocupa nimeni. Acolo ii mai tin pe cainii bolnavi din cartier, carora trebuie sa le aplic tratament. Acum cativa ani, am vazut pe cineva care demola o casa si arunca in gradina lor molozul peste un trandafir de dulceata imens. Am cerut voie sa iau eu trandafirul si ajutata de un om de suflet, l-am scos cu radacina cu tot. Toata lumea mi-a spus ca nu o sa se prinda.
L-am adus in spatele blocului meu si l-am despartit (era un arbust cu multe crengi si radacini separate), am sapat gropi si l-am plantat. L-am udat cam doua saptamani, in fiecare zi, apoi daca nu ploua, il udam o data pe saptamana. Acum am cam zece tufe ce infloresc mereu. Numai ca s-au abonat si vecinii de la blocurile celalalte si nu prea mai am parte macar de o doza. Asa ca strang cate putin in fiecare zi pana fac o doza si le tin la frigider.
Si eu, tot din copilarie, sunt dependenta de aceasta dulceata.