Un pic?
Mult spor in continuare.

Subscriu.
Pupici

Dana, inaintezi cu viteza luminii! Iti iese foarte frumos modelul si vreau sa-mi spui te rog cu ce camera faci fotografiile pentru ca se vad foarte clare.
Inca ma minuneaza stilul tau de lucru de a inainta cu lucrul uniform pe o linie. L-am vazut si la alte gargarite, nu-mi imaginez cum se lucreaza asa, se lasa ata in stand-by sau cum?
Te pup si sa ai la fel de mult spor in continuare.

Danuta, imi cer scuze ca iti raspund atat de tarziu, am fost cateva zile plecata de acasa.
Camera e un Kodak de 10,3 mega pixeli, un model ceva mai vechi dar sunt multumita.
Eu lucrez de la stanga la dreapta, plansa cu plansa, ramane uniform in urma deoarece nu inaintez si in partea de sus. Eu nu las atele in asteptare, desi am vazut ca multe gargarite asa lucreaza si mi se pare ca e mai bine, ci lucrez atat cat e plansa.

Va multumesc frumos. Sporul nu are cum sa ma paraseasca, deoarece mi-a intrat goblenul in sange.
Ma linisteste, iar eu am nevoie de acest lucru, deoarece simt ca am o piatra legata de gat si numai in jos ma trage. Abia astept sa vina si clipa cand...o sa fie bine.
Eu va pup si va doresc numai fericire.

Unei persoane speciale si minunate ca tine nu are cum sa nu-i mearga bine. Ambitie si multa dragoste sa ai in viata, restul vine de la sine.
Te pup si multumesc pentru raspuns. Eu inca "lupt" sa caut o camera adecvata pentru a fotografia goblenurile mele.

Mi-as fi dorit sa fi ramas, un copil.

Copilaria-i o raza de soare,
E primul si cel din urma cuvant.
E tesuta-n aur si-n margaritare.
Copilaria-i o adiere de vant.

Copilaria-i un zambet, un vis, e veselie
E pasarea ce-aluneca-n zare
Si-un gand pribeag de-o vesnicie.
Copilaria-i o suava floare.

Copilaria nu trebuie rapita,
Caci e primul nostru cuvant.
Si o comoara prea greu gasita...

...Copilaria-i o adiere de vant...

A plecat copilaria
Pe un drum care nu-ntoarce
Cu miros de turta dulce,
Cu miros de mere coapte.

Intr-o zi, cand va fi soare,
Am sa fiu din nou copil
Si-am sa urc in podul casei,
Plin de atatea amintiri

Printre ate de paianjen
Te-oi gasi, copilarie
Si te-oi scoate din valiza
Prafuita si pustie.

Foarte frumoase poeziile tale, Dana!
Insa nu te intrista, chiar daca nu mai avem in buletin varsta de copii, in suflet suntem intotdeauna aceeasi, important e sa nu ne pierdem esenta de a fi cu trecerea timpului. Consider eu ca atata vreme cat facem bine si nu mintim, putem continua a avea suflete de copii.
Te pup si fruntea sus!