Draga mea Laura chiar daca de mult nu am mai trecut pe aici iti pot spune doar atat mi-a fost un dor de tot ce inseamna Laura pentru mine.
Si nu uita Laura mea chiar face minuni.
Pupici multi si dulci si o imbratisare mare. Chiar daca nu prea mai pot de burtica, tot te imbratisez asa cu multa, multa dragoste si, nu in ultimul, rand iti trimit un zambet asa cum m-ai invatat.

Ce mai faci Laura? Te asteptam cu drag.

Laura mea, astazi am simtit nevoia sa trec si sa iti spun cat de mult imi lipsesti.
Pupici multi si dulci, o imbratisare mare si un zambet.
Si nu uita Laura face o minune.

Laura, visul cu Doruletz, mi-a adus aminte de tine. Esti un om pe care il pretuiesc pentru lupta pe care o duci, pentru lectiile de viata pe care mi le-ai daruit, pentru frumusetea ta interioara.
Esti in rugaciunea mea din fiecare seara.
Sunt convinsa ca oriunde esti tu faci o minune.

Flori de la mine, pentru tine:

Draga mea, draga! Recunosc faptul ca mereu intru aici, recitesc tot ce ai scris si ma rog pentru tine, sa iti dea Dumnezeu multa putere sa faci o minune. Nu stiu daca am sa-ti pot multumi vreodata de ajuns pentru tot ce m-ai invatat. Datorita tie pot zice ca sunt un om mai puternic. Cand treburile la birou iau o intorsatura urata si stresanta imi pun mereu intrebarea: "Oare Laura ce ar face in aceasta situatie?" Si de fiecare data reusesc sa trec cu bine peste toate problemele, amintindu-mi cuvintele tale pe care mi le-ai scris in diverse momente.
Iti multumesc, Laura si mi-e dor de tine, atat de dor...
Te imbratisez cu mult drag, iar Mihaita iti saruta mainile si iti daruieste un zambet mare, asa cum numai el stie.

De cateva zile citesc, citesc si nu ma mai satur sa cutreier prin gradina. Va recomad cutreierarea prin gradina ca pe cel mai bun antitod in caz de vreme bacoviana cum este acum. Sonia, Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa trec vara cu bine. M-a ajutat sa-mi retraiesc copilaria, departe de civilizatie.
Am locuit doua saptamani cu sotul meu intr-o stana de munte. Am simtit cum ma musca frigul seara, cum ma incalzeste cerga mirosind greu, a oaie, cum ma trezeste parfumul laptelui de capra proaspat muls. Timp de doua saptamani am mancat paine facuta la cuptorul de lut, adaugandu-i fie lapte, branza, smantana sau zeama de urzici sau stir. Zeama o mai asezonam cu frunze de menta sau samanta de busuioc pe care baciul le avea in dotare.
Am baut jintita pe post de apa. Jintita mi-o purtam intr-un termos (un avantaj al civilizatiei) pentru ca plecam dimineata pe carari de munte si ma intorceam pe seara. Am avut drept incaltari niste opincute ce s-au rupt, asa ca am preferat sa merg cu picoarele goale. Zilnic, ma spalam, pe la pranz, in apa rece a paraului de munte si apoi ma culcam pe iarba mustind de viata.
Dupa doua saptamani, ne-am luat ramas de la baciul ce ne incarcase din bunatatile sale intr-o plasa ponosita din plastic.
Stiu ca jumatatea mea abia astepta sa ajunga in civilizatie pentru a profita de toate atuurile ei.
Pentru mine a fost un experiment de care am avut nevoie si pe care l-am simtit benefic in cadrul actiunii Laura face o minune.
Mi-am odihnit trupul mult, in aer curat si psihic am simtit ca imi revin. Fiecare seara a fost altfel.
In timp ce jumatatea mea se conversa cu baciul, eu ma asezam cu fata la rasarit si vorbeam cu Dumnezeu. I-am spus, de fiecare data, ca ii sunt recunoscatoare pentru ziua pe care am incheiat-o si ii povesteam cu ce minuni create de el, m-am intalnit. Veverite, soimi, cerbi cu soatele lor, broaste maronii sau cafenii, zvarluge de pesti ce treceau pe langa picioarele mele cand ma scaldam in apa repede de munte. I-am multumit pentru ziua calda ce ma invaluiese cu viata, dar si pentru cea rece ce imi calise trupul.
Imi continuam conversatia mea cu El, sub cerga, unde ii aratam prin visul acela dintre somn si veghe cum vad eu viitorul copiilor mei, cum dansez la nunta lor, cum le tin pruncii in brate, cum imi sarut in secret sotul, cum o vad pe Lina zambind.
El imi arata brazii leganandu-se verde sub cerul spuzit de stele sau incoronat de nori, florile pasunii ce ma mangaiau pe obraz cand adormeam la pranz, dar si serpii ce se strecurau spre ceaunul cu lapte. Hohotele bufnitei ma anuntau ca o sa adorm repede, asa ca sfarseam prin a face semnul crucii, ca un fel de pecetluire a conversatiei mele cu El. Adormeam ca un prunc pe salteaua plina de ghionturi, umpluta cu plante ce tineau puricii deoparte.
Aroma lapetelui de capra, adus de jumatatea mea, la prima ora a diminetii, mi-aducea aminte de El, din nou. Inainte de a sorbi prima gura, ii multumeam in gand, cuprinzand cu ochii o multumire mai mare, aceea ce mi s-a desfasura in fiecare dimineata in fara ochilor: muntele plin de copaci, paraul firav, pasarile harnice si insectele neostenite. Toate o promisiune de viata.
Oile si caprele ma fereau din calea lor, magarusii ma priveau curios, iar cainii ma amusinau cu interes.
Prietenul inimii mele a fost Alb, un ciobanesc imens, cu blana alba, stralucitoare. Intr-o seara, mi-am plimbat mainile prin blana lui, lunga, latoasa, masandu-i bine fiecare osicior, timp indelungat. Cand am obosit, mi-am aseazt capul pe spatele lui si asa am adormit. Am reusit sa ii sperii pe amandoi barbatii in acea seara. Sotul meu m-a certat si eu nauca de somn, am avut timp doar sa simt ca Alb imi lingea talpile. Am aflat ca in acea noapte, Alb nu s-a dezlipit de patul in care dormeam.

Sonia, multumesc pentru lalelele mov. Movul este culoarea persoanelor marcate de spiritualitate. Le place sa invete din experiente si sa citeasca despre vietile altora. Este considerata o culoare regala, asociata, in general, cu creativitatea si spiritualitatea.
Concluzionand, aceasta culoare te defineste si ii multumesc Lui ca te-am cunoscut. Este o privilegiu.

Laura, cand am vazut mesaj nou in topicul tau si cand am vazut ca este scris de tine mi-a tresaltat inima de emotie. Acum am lacrimi pe obraji si nu ma pot abtine, chiar daca lanaga mine sunt copii. Sunt lacrimi de emotii, lacrimi de bucurie, lacrimi de recunoastinta.

Iti multumesc, scumpa Laura! M-ai facut sa traiesc alaturi de tine intreaga ta experienta si cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa-I multumim Lui pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce ne daruieste in fiecare zi, dar prea prinsi de treburile cotidiene uitam sa le apreciem: soare, ploaie, vant, fluturi, gaze si alte mult "nimicuri" pe care le uitam.

Iti sarut fruntea si iti spun cu mana pe inima: Laura ai facut o minune! Fara sa stii, ai aparut intr-un moment destul de greu in viata mea, dar acum stiu ca trebuie sa ridic fruntea din pamant si sa merg mai departe.

Un adevarat medicament pentru trup si suflet aceasta vacanta pe care ai facut-o. Ma bucur ca esti bine si ca ti-a priit aceasta aventura.
Si eu am stat in copilarie cateva zile in fiecare luna la stana si tare imi mai placea. Doi dintre unchii mei aveau stani.
Sa ai sanatate multa si stiu ca Dumnezeu o sa aiba in continuare grija de tine Laura. El nu uita oamenii buni.
Pupici.

P.S. Citeam randurile pe care le-ai asezat in acest topic si ma gandeam ca as cumpara o carte scrisa de tine Laura. Scrii frumos si parca as citi o poveste sau un roman.

Laura, ai fost balsam pentru sufletul meu in aceste momente.
Nu am apucat sa ne cunoastem prea mult, dar banuiesc ca nu timpul ne trebuie pentru a ne cunoaste, ci clipa.
Uneori citesc topicul tau, dar nu am curajul de a scrie, asa cum cred ca se intampla cu multe gargarite. Poate este doar frica de a nu stirbi ceva ce s-a scris asa de frumos. Astazi am indraznit, poate pentru ca in aceste zile ai fost de multe ori in gandul meu, gandindu-ma oare tu ce ai face in locul meu? Si poate chiar datorita tie, am reusit sa ridic capul de fiecare data si sa spun: gata a trecut, mi-e mai bine. Toate acestea banuiesc ca doar Cineva, acolo sus le stie.
Cu credinta in inima si in suflet, iti doresc multa sanatate si putere.

Te imbratisez cu drag, de departe.

Cristina, acum sunt prietena cu namila.

Sa stii ca lipsa de armonie din mine m-a facut sa plec departe de lume. Am simtit ca nu lumea este vinovata de trairile mele, ci eu eram cea care nu mai intelegeam lumea.
La Lina, inainte de a pleca pe munte, aveam si lapte de cuc, cum zicea bunica cand se referea la faptul ca aveam prinos din toate. Toti din casa incercau sa-mi anticipeze dorintele, poftele, nazuintele si roiau ca niste mame iubitoare in jurul meu. Am simtit ca ma sufoc de atat grija, ma simteam chiar ingradita in libertatea mea si brusc (sentiment fatal!) ca sunt foarte aproape de moarte. Ajunsesem sa detest fiecare gest de bunavointa si sa il interpretez ca pe un act impotriva mea.
Intr-o noapte, pe cand udam, din nou perna cu lacrimi, mi-am adus de copilarie si am plans si mai mult pentru ca acea amintire ma durea fizic.
Pisica Linei, ce dormea la picioarele mele si care ma mai auzise plangand, a venit la mine si m-a mirosit incet-incet pe fata. Mi-a fost frica ca o sa ma linga si atunci m-am intors cu spatele la ea. Tigrata s-a asezat pe gatul meu toata si a inceput sa toarca. M-am oprit din plans doar pentru ca imi era bine, ca in copilaria mea.
A doua zi, sambata, in uluirea neamurilor ce venisera sa ma vada, am plecat cu sufletul meu pereche. Nu stiam unde si pentru cat timp si de ce. Stiam ca vreau sa fiu departe de oameni. Doream sa aflu ce se intampla cu mine, de ce brusc eram un mizantrop detestabil si nu persoana care imi doream sa fiu.
Raspunsul a venit dupa cele doua saptamani petrecute in creierul muntilor. Renuntasem sa cred ca mai pot face o minune, renuntasem sa cred in mine si in El. Cu alte cuvinte, nici eu, nici El nu mai puteam sa ajutam un trup biciuit de chimicale ce isi cauta cu disperare ajutorul si iubirea.
Nu stiu de unde s-a intors tot ce aveam nevoie spre a fi eu. Stiu doar ca la reintoarcerea noastra la Lina, am simtit cat mi-au lipsit cei carora le pasa de mine, cat am jinduit, fara sa stiu, dupa iubirea si grija lor. I-am imbratisat cu vlaga (cum spune Lina) si cu obrajul bronzat de soarele de munte, suficient cat sa ma ierte pentru ca, au recunoscut ei, Laura esti alt om!
Lina, m-a alintat ca pe un copil, asa cum ii mangaii tu pe Alex si pe Michi, cand simti ca le-ai dus dorul si vrei sa te incarci de ei.
M-am simtit iubita. La fel iti doresc si eu tie, Cristina. Tu, Alex si Michi sa fiti iubiti si sanatosi ca sa zambiti, asa cum va zambesc eu acum.