Onuta, in viata vezi si auzi multe lucruri. Incerci sa inchizi un ochi sau chiar amandoi, cand bunul simt si corectitudinea lasa de dorit, in speranta ca lucrurile se vor indrepta spre bine, de la sine. Dar lucrurile nespuse sunt nestiute, iar daca exista o problema (fie ea cat de mica), trebuie dicutata ca sa nu degenereze, atunci cand intervine si restul familiei, cand fiecare isi expune problema din punctul lui de vedere. Dar este nevoie de loc, timp si persoana potrivita. Sa stii ca este mare lucru.
Eu indragesc aceasta gradina, pentru ca ne-a dat posibilitatea sa cunoastem persoane cu mari valori, sa invatam si sa crestem alaturi de ele. Este de ajuns doar sa vrei si sa vezi ca acest loc, este un loc unde poti
trai frumos ca in timpul zilei.
Cat de multa as indragi aceasta gradina, tot apar acele momente cand obosesti si nu-ti ramane altceva decat sa te odihnesti sau sa-ti continul zborul de una singura. Dar dupa orice furtuna, stii tu, soarele este cu mult mai mult decat stralucitor. Este speranta noastra si ea moare ultima. Ca daca nu am avea-o, ce ne-ar mai ramane?
Dar cand intervin acele momente mai putin placute in viata de zi cu zi, simti nevoia unui zbor fara turbulente si dorinta de a te refugia in acele topice in care, chiar simti ca fiecare cuvant iti este adresat in intregime si ca sunt scrise numai pentru tine ca sa-ti dea un brat pe care sa te sprijini.
Asa s-a intamplat si zilele trecute cand toate simptomele pe care le avea sotul, ma ducea cu gandul la cele pe care le-a avut tatal socru in urma cu aproape doi ani, cand i-au diagnosticat tumoare la gat. Va dati seama starea mea de spirit stiind ca tot de aceeasi boala s-a dus la cele vesnice si fratele lui. Nu m-am linistit decat atunci cand in urma tuturor analizelor facute, rezultatul a fost bun. Si asta s-a intamplat ca intr-o perioada destul de scurta s-au repetat de mai multe ori infectii puternice la gat, dar totul a plecat de la un diagnostic gresit de la medicul de familie.
In acele momente am rasfoit topicul Laurei (a carei lipsa o simt foarte mult si sper ca e o bunicuta fericita, o bunica care face o minune), povetele intelepte ale bunicutei mele (noastre, sa nu fac geloasa nici o gargarita), acele clipe frumoase din viata gargaritelor, care ne-au inseninat ziua si au dat un sens gandirii noastre.
Onuta, de aceea spuneam ca nimic nu poate strica din farmecul acestei gradini, caci si in momentele mai putin bune ale vietii noastre aduce cate o raza de lumina in viata noastra.
Chiar daca esti tinerica, ai dat dovada de atatea ori, ca esti o Zmeurica inteleapta si parca incercam sa mi te inchipui cum este reactia ta in momentele fierbinti.
De multe ori si eu in ultimul moment renunt sa mai trimit un mesaj gata scris, nu pentru a lasa responsabilitatea pe alti umeri, dar pentru ca o vorba aduce alta, iar cand se aduna toate familia fiecare are punctul lui de vedere si ar fi imposibil sa nu iasa cu urmari.
Asa se intampla si la astfel de concursuri, la care unele gargarite renunta pentru a nu asista la astfel de situatii, dar chiar daca vrem sau nu, involuntar tot o facem.
Revenind la subiectul pentru care mai mult am inceput sa scriu, privind revenirea ta pe urma deciziei de a nu modera. Oare nu asta se urmareste in realitate? Nu vreau sa te fac sa renunti la decizia ta, chiar daca nu-mi face placere, stiind caliatatile tale de moderator, dar stiu ca la un moment dat se ajunge la cel punct cand picatura isi face plinul si vrei doar linistea personala si fara alte batai de cap. Dar adrenalina unde o lasi?
Chiar ma gandeam zilele astea, cand am vazut numarul mare de concurente, sa-ti rezerv un loc la ministrul finantelor la sfarsit de an pentru ca te descurci impecabil in gestionarea unui concurs de astefel de dimensiuni. Sa stii ca de dragul concursului ma voi inscrie si eu, numai ca timpul nu a tinut cu mine.
Capul sus, Onuto si pietul in afara si nu mai pune totul la suflet ca o viata ai si merita traita. Dar noi oricum te vrem.
Chiar daca esti Zmeura dulce, eu in seara asta vreau sa te indulcesc mai mult si-ti aduc prajitura preferata a familiei. Cea cu mere.
