|
Patimi - ispite
ˇ Daca dispretuirea din partea aproapelui razboieste inima ta împotriva lui, gândeste-te ca Dumnezeu te lasa în mâinile vrajmasilor pentru a te face destoinic în lupte si te vei linisti. (Dumnezeu te lasa prin dispretuirea din partea aproapelui supus ispitei vrajmasului, ca sa-ti dea prilej sa rabzi fara suparare aceasta încercare.)
ˇ Daca placerea femeilor îti este foarte dulce, gândeste-te la cele ce-au murit de la început si pâna acum, unde s-au dus, si astfel te vei odihni.
ˇ De toate ispitele ne scapa discernamântul, comparând si deosebind, dar este cu neputinta sa dobândim discernamântul daca nu ne straduim mai întâi în urmatoarele: întâi linistea, linistea naste nevointa, nevointa naste plânsul, plânsul naste frica de Dumnezeu, aceasta naste smerenia, smerenia naste prevederea, prevederea naste iubirea, iubirea naste sufletul sanatos si nepatimitor. Din toate acestea omul cunoaste ca nu e departe de Dumnezeu. Deci, cel ce voieste sa ajunga la aceste cinstite virtuti sa fie fara de grija fata de orice om si sa se pregateasca de moarte. Si de câte ori se roaga, sa înteleaga ceea ce-l desparte pe el de Dumnezeu si o va înlatura si va dispretui toata lumea.
ˇ Cere cu toata puterea ta de la Dumnezeu sa trimita frica de El ca prin dorirea lui Dumnezeu sa piara toate patimile ce razboiesc bietul suflet voind sa-l desparta de Dumnezeu ca sa-l stapâneasca pe el.
ˇ Sa nu cauti sa te odihnesti cât esti cu trupul în razboi cu patimile, nici sa te încrezi în tine daca te vezi odihnit în vreo vreme de patimi. Deoarece le opresc pe ele cu viclenie pentru o vreme, gândind ca poate omul socotind ca si-a desfacut inima de ele si ca se odihneste, pot sa sara deodata asupra bietului suflet si sa-l rapeasca ca pe o vrabie. O fac aceasta gândind ca de-l vor face pe om sa se vada mai tare ca el în orice pacat, îl vor umili fara mila, facându-i mai grea iertarea ca pentru cele de la început pentru care s-a rugat sa fie iertat.
ˇ Negrija de om este absenta vointei de-a fi laudati de oameni. Vreau sa dau omului toata atentia, dar nu vreau sa a nici o atentie de la el. La aceasta dispozitie pot ajunge daca ma gândesc ca moartea apropiata face toate cele pe care le ofera lumea fara importanta.
ˇ Domnul nostru Iisus Hristos cunoscând marea lor cruzime si îndurându-se de neamul omenesc a poruncit: Privegheati în orice clipa ca nu stiti în care ceas va veni furul. Sa priveghem ca nu cumva sa vina si sa ne gaseasca pe noi dormind! Învatându-i pe ai Sai, le-a spus: Luati seama, sa nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare, de bautura si de grijile vietii acesteia si sa vina peste voi fara de veste ceasul acela. (Luca 21,34) Stiind ca cei rai sunt mai tari ca noi si aratându-le celor ce-L urmeaza ca puterea este a Lui, deci sa nu se teama, le-a spus: Iata, Eu va trimit ca pe niste oi în mijlocul lupilor. Dar le-a poruncit sa nu ia nimic pe drum, caci deoarece nu aveau ceva de-a lupilor, acestia nu puteau sa-i manânce pe ei. Iar întorcându-se ei sanatosi dupa ce-au pazit porunca, s-a bucurat împreuna cu ei multumind lui Dumnezeu Tatal pentru ei. Apoi le-a întarit zicându-le: Am vazut pe Satana ca un fulger din cer. Iata, v-am dat voua putere sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului si nimic nu va va vatama. Deci apostolilor Lui le-a dat stapânirea si puterea sa pazeasca si sa împlineasca poruncile lui cu teama. Dar aceste cuvinte nu sunt date numai acelora, ci tuturor care vor sa-L urmeze, caci iubindu-i pe ei, le-a spus cu iubire desavârsita: Nu te teme turma mica! Caci a binevoit Tatal vostru sa va dea voua Împaratia si Vindeti averile voastre si dati milostenie, si veti avea pungi neînvechite si comori neîmputinate în ceruri. Dupa ce au pazit ei si acest cuvânt le-a spus: Pacea Mea va dau voua, pacea Mea las voua
.Cel ce voieste sa manânce si sa bea la masa Lui, sa se suie cu El pe cruce, iar crucea lui Iisus este înfrânarea de la orice patima pâna ce le desfiinteaza.
ˇ Sa ne ferim de întristare unita cu vointa de-a ne masura pe noi ca sa vedem cât de mari suntem, ca si de cea adusa noua de ocara altora sau de faptul de-a ne vedea legat numele de evenimentele deosebite ale lumii caci acelea nasc întristarea.
ˇ Nu-si cunoaste cineva pacatele pâna ce nu se desparte de ele, caci pâna ce le savârseste omul cu placere nu cunoaste pe Dumnezeu fata de care anumite fapte sunt condamnate. În panteism nu exista pacate, de aceea nici smerenie, rugaciune sau plâns pentru ele. Tâlharul de-a dreapta a ajuns la toate acestea, cel de-a stânga ramâne în întuneric, nepasare si mândrie.
ˇ Trebuie razboite cu mintea în chip barbatesc si urâte toate cele vazute contrare fiecarui om si combatute cu ura cea mai amara pâna la capat. Si acestea sunt relele ce stapânesc pe toti fiii lui Adam: câstigul, cinstirea, odihna, lauda cu cele pe care le vom parasi, înfrumusetarea trupului ca sa fie curat si frumos, cautarea vesmintelor elegante. Acestea hranesc placerea pe care sarpele a aruncat-o în inima Evei. Din ele cunoastem ca suntem fiii lui Adam: din gândurile rele care ne-au facut pe noi dusmani ai lui Dumnezeu.
_________________ Sonia - Gargarita Lumina-si-Mirt
|