Draga Monica, nu am indraznit sa postez mesaje aici.
Dar de la prima fotografie pana la ultima am fost surprinsa, placut surprinsa.
Si impresionata. Pana la lacrimi.
Dar cuvintele s-au scurs impreuna cu lacrimile. Lacrimi de bucurie, lacrimi de admiratie, lacrimi pe care le-am lasat sa curga in voie ca omagiu pentru tenacitatea, lupta si mai ales izbanda adunate intr-o singura fiinta.
Dar nu am mai reusit sa las o urma, un mesaj, un gand pentru doamna Ionela.
Nici acum nu sunt mai putin impresionata. Dar trebuie sa scriu acest mesaj.
Din respect.
Pentru zana Monica, pentru Admina, pentru prietena noastra, doamna din Craiova care ne tine la curent cu vestile, pentru doamna Ionela.
Stimate doamne, va rog sa primiti cate o imbratisare calda si plina de respect.
Alaturi de un fulg de floare mov care sa va mangaie sufletele si sa va aduca bucurii.
Va multumesc fiecareia in parte.
Cu drag,
Irela, tu ai fost Mos Neculae pentru Ionela. Am frisonat cand am realizat in ce zi a primit ea vestea, frisonez si acum cand realizez cat de mult conteaza un gest ca cel facut de tine. Ma rog sa primesti tu si cei dragi tie doar prinoase de sanatate si impliniri pentru bucaria adusa acestei femei atat de incercata de viata.
Sa stii ca nu mi-am putut stapani lacrimile cand am citit cuvintele tale, pe care ne-ai rugat sa le scriem pe cardul pentru Ionela:
Respectul, admiratia si consideratia pentru un luptator adevarat m-au determinat ca in prag de Craciun, din inima Ardealului, sa daruiesc o farama de bucurie, sa aduc intr-un suflet mare o clipa de fericire.
Multumesc doamna Ionela ca m-ati invatat ca nu exista decat invingatori.