Intruna din zile un negustor de produse lactate, primeste o invitatie de a se prezenta la judecatorie pe data de cutare si cutare,
fiind-ui intentat un proces de catre brutar.
Omul este foare ingrijorat si pana la data procesului nu-si mai gasea linishtea. Se tot intreb cu ce o fi invinuit.
Brutarul insa shtia. Si inca cum.
Il tot banuia pe laptar ca il insheala la cantar atuncea cand cumpara de la el unt.
Asa ca nu odata, dupa ce laptarul ii aducea kilul de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezenta unor martori.
Intradevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900 grame, ba 800. Au fost cazuri cand a primit si 750 grame de unt
in loc de un kilogram.
In ziua judecatei judecatorul intreaba negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantareshti untul ce-l vinzi?
- Nu, domnule judecator. Nu am.
- Pai atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
- Pai sa vedeti. Eu am o balantza. Pun pe o parte a balantzei kilul de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe celalta parte pun unt, pana ce balantza se echilibreaza.

Morala: In viata primesti ce dai.

Plină de învăţăminte această pildă, Bica. Mulţumesc.