Nico, cat de norocasa esti!
Eu am avut parte de doua, din care, de cea mai legata am fost de bunica Raveica. Pot sa zic ca de bunica paterna m-a legat un altfel de raport, dar unul foarte bun si mergeam cu bucurie sa o vizitez, stiind ca acolo este campul de batalie intre nepoti pentru a dormi pe
cuptior si in acelasi timp si masuratoarea nostra (era intrecere care s-a inaltat mai mult de cand nu ne-am mai vazut). Dar era un altfel de caracter, adica, atunci cand ne adunam toti verisorii (si de la 7 copii erau destui) si incepea harjoneala, ne mai arata culiserul din cui si numai auzeai:
ia tubidam zaret (avea un tip de suport din lemn, imediat cum intrai pe usa in dreapta si acolo-i era locul, pe langa alte lucruri, ca de exemplu, era cana de baut apa, iar imediat langa gaseai galeata de apa, totdeauna rece).
Sa stii ca si eu provin dintr-o
formatie realista, dar incerc sa fac si eu ce pot. Depinde de starea de spirit si de momentul in care scriu, poate pentru faptul ca in viata m-am confruntat cu bune si rele si am fost nevoita sa invat din zbor si poate acestea sunt urmarile.
Dupa cum bine iti aduci aminte de inceputurile mele cat de stangace mai eram si cata confuzie faceam, acum ca sunt la
mine acasa, imi vine mult mai usor.
Important este sa nu ne subestimam niciodata si sa credem in ceea ce facem, nu trebuie sa ne nastem toti scriitori, dar in putinul nostru putem face foarte mult.
Pentru tine.
