Dragele mele, va cer sfatul intr-o problema care ne afecteaza intr-o mai mare sau mai mica masura. Pana acum imi adormeam copiii leganati in brate, cantandu-le ceva. As vrea sa-i dezobisnuiesc de acest lucru, fiindca deja au aproape un an si sunt destul de greluti (au cam 10 kg), plus ca uneori nu adorm chiar imediat si ma trezesc cu niste dureri de spate de nu pot merge dreapta. Noaptea dorm bine, se mai trezesc cam o data pe noapte sa manance, nu mult, adorm imediat dupa aceea. Ei dorm de cand am venit acasa in camera lor, in patuturile lor, cu o veioza aprinsa discret ca sa nu ma impiedic cand vin la ei noaptea.

Ajutati-ma cu sfaturi, oricat de dureroase ar fi pentru mine si pentru ei. Daca stiu ca nu este ceva permanent si de durata, se poate face. Sotul este mai curajos din acest punct de vedere, dar eu tot nu stiu ce sa fac. Ma doare sufletul sa-i las sa plang, dar nici nu pot continua la nesfarsit sa-i adorm in brate.

Va multumesc anticipat si va pup cu mare drag,

Oana, vad ca nu sunt singura cu probleme de acest gen. Nepotelul meu prinsese un obicei pe la 5 luni sa adoarma in hamul cu care il scoteam la plimbare. Daca nu-l puneam in el sa il adorm, avea crize de plans care m-a faceau sa cedez si sa-i fac pe plac. Pe la 6 luni l-am dezvatat de adormit in ham, dar am trecut la adormitul in brate. De leganat pe picioare sau pur si simplu sa stea singurel pe pat sa adoarma, nici nu putea fi vorba. Au mai trecut cateva luni de adormit in brate, iar cand durerile de spate si-au spus cuvantul, am gasit alta varianta. I-am montat in casa un scranciop pentru copii mici si doar acolo vrea acum sa adoarma. Stiu ca nu este bine ce fac, dar ma bucur ca nu dureaza decat 15-20 de minute pana adoarme. Am citit, ca nu trebuie un copil sa stea foarte mult in pozitia de sezut, deoarece o sa aiba probleme cu coloana.
Acum are 1 an si jumatate si as dori si eu sa-l dezvat de acest obicei.
Poate gargaritele o sa ne dea cateva sfaturi, care o sa functioneze in cazurile noastre.
Pupici.

Dragele mele, s-ar parea ca pot sa ma consider norocoasa. Sotul meu a fost de la inceput impotriva leganatului si s-ar parea ca ca a avut dreptate. Doar buni cand este mofturos il mai leagana.
Daca este suficient de obosit, il pun in patut cu ursuletul preferat, dar trebuie sa-l las singur. Isi cauta locul pe perna (sa nu credeti ca nu-l pandesc) si in cateva minute adoarme. Daca stau in camera vrea cu mine in pat. Asa ca ne culcam amandoi, se lipeste de mine si pana la urma adoarme, apoi il mut in patutul lui. Chiar nu l-am leganat decat cand se trezea peste noapte din cauza dintisorilor.
Sper sa rezolvati problema caci imi inchipui ce greu e.

M-am mai asezat odata astazi la scris, dar nu am apucat sa continui.
Din privinta leganatului in brate si eu am fost norocoasa caci nu l-am obisnuit deloc in brate, reusind astfel sa fac restul treburilor. Dario nu a stiut niciodata sa se ceara in brate si nici acum nu stie si, drept sa va spun, nici nu prea sta.
In schimb, daca nu se legana caruciorul, era belea. Ziua ca ziua, dar seara trecea si o ora si noi in picioare, il leganam, sus-jos de pe covor (ca s-a tocit si covorul), de ne-au trecut toate rabdarile. Dupa ce adormea, il duceam in patut. Pana la un si jumatate, a urat patutul, de cate ori il asezam acolo, vai ce plansete mai erau.
Ca sa scoatem caruciorul din casa, am inceput sa il luam cu noi in pat, doar ca statea peste plapuma si se rotea si rostogolea pana adormea. Pe urma, il ducea in patut la el. Dormea primul somn, se trezea si vedea ca este in patut, se punea pe plans si gata. Il aduceam la noi in pat si totul era OK. Am facut acest sport pentru 8 luni de zile, pana anul trecut in mai, cand venind caldura, am zis Halt, nu se mai poate, trebuie sa doarma la el si gata. Cu multa hotarare, am inceput de dupa-amiaza.
Ne-am dotat cu muzica pentru copii pentru somnic si cu muzica pe fundal, l-am asezat in patut. A fost destul de capricios, dar incet, incet s-a obisnuit. Noaptea era mai greu caci se trezea oricum si era obisnuit ca imediat ce deschideam usa la camera il luam in brate. In schimb, am refuzat, il mangaiam, ii vorbeam si am gasit chiar si o cutiuta muzicala pentru copii care se prindea de pat, iar daca incepea sa planga, pornea o melodie si asa se mai calma.
Eu cred ca fiecare copil are timpul lui in a le face pe toate.
Acum se cere singur la somn dupa-amiaza, stie ca atunci cand tata pleaca la munca, el isi ia carticica sub brat si fuge in camera. Doarme toata dupa-amiaza cu muzica de fundal (simfonica, mai ales), iar seara o las doar pana adoarme.

Oana, pot doar sa iti zic ca trebuie sa aveti multa rabdare si vointa sa faceti acest pas.
Exista si carti pe aceasta tema, dar eu cred ca fiecare mama simte cum trebuie sa procedeze.
Te pup si iti doresc multa bafta.

Multumesc Ralu pentru sfaturi. Asta cu muzica m-am gandit si eu, trebuie sa fac niste CD-uri si sa vad daca merge CD playerul la casetofon.

Ce va pot spune? Eu am ridicat problema, dar se pare ca intre timp incet-incet o vom si rezolva. Cum am procedat? In prima seara, dupa nenumarati nervi din partea mea si nemaiputand de oboseala, sotul zice: "Gata, ii ducem in patuturile lor, si-i lasam acolo". Zis si facut. M-am asteptat sa fie dureros si a fost. Micutii mei au plans de mi se rupea sufletul in mine, dar a trebuit sa rezist. Eu nu am stat cu ei, a stat sotul. Nu ma intrebati ce le-a facut, ca nu stiu prea multe. Stiu ca le dadea cate un pic de ceai cand incepeau sa planga. Pana la urma au adormit ei si au dormit tun pana la o bucata de noapte, s-au trezit, au papat si somn pana dimineata la ora 7.

Ziua, m-am gandit ca trebuie sa continui treaba inceputa cu o seara inainte. La primul somn, cel de dimineata, dupa ce au tras iar o repriza de plans, am cedat si i-am luat in brate. La tura urmatoare m-am inramat cu multa rabdare, ceiut si cantecele. I-am mangaiat, i-am dragalit, le-am cantat, au baut ceiut si in cele din urma au adormit. Fara sa planga prea mult, adica aproape deloc.

A doua seara, desi am stat cu ei cam o ora sa adoarma, tot cu multa rabdare, ceiut, cantecele, dragaleli, au adormit, dar fara sa planga deloc. Cum se ridicau in picioare din patut, eu ii puneam inapoi pe perna, usor si dragut. Iar le cantam, iar ceiut, iar dragaleli. Nu va zic ce rabdare am avut.

Azi ziua, la fel. Doar ca la somnul de dimineata i-am dus in patut, eu mi-am facut un pic de treaba pe la masina de spalat si dupa am zis hai la somn. I-am pus la somn, dragaleli, ceiut, vorbit usor, Matei a cedat imediat, in maxim 10 minute dormea. Cu Mirela am mai stat putin, fiindca ea se trezise un pic mai tarziu dimineata si nu prea ii era somn. Dar a adormit si ea intr-un final.

Acesta este doar inceputul, dar presupun ca rabdarea este esentiala.

Imi place asa mult cand adorm in bratele mele, este si normal, dar in fond ii pot tine in brate si dragali cat vreau cand sunt trezi, nu?

Pupici,

M-am tot invartit prin topice ca sa gasesc unde sa raspund si cred ca tot aici este mai bine.
Alia, aseara a fost sedinta cu parintii, un pic pe fuga, pentru ca inca in gradinita nu terminasera curatenia in toate clasele. Eu iti spun cum este aici, dar probabil nu se va potrivi chiar totul ca la tine, deja si aici, de la educatoare la educatoare, se schimba regulile.
Luni incepe gradinita, iar pentru 2 saptamani, intrarea este de la 8 la 9 si iesirea (pentru cei mici) la ora 11. Nu se sta impreuna cu copilul decat pana la 9, dupa care se lasa in grija educatoarelor. In caz de probleme, te suna pe telefon. La ora 9,30 se face merenda (gustarea de dimineata), in sala unde se mananca, dupa care se canta si se intorc in clasa. Grupa lui Dario cuprinde copii de 3 varste: 3, 4 si 5 ani. Cei mici sunt denumiti "soare" si ii vor implica in tot felul de activitati care sa scoata in evidenta ca "esti un soare". Pentru primele 2 saptamani, nu mananca la pranz acolo, ci doar dupa.
Nu folosesc barbetica pentru masa, chiar pe hartiile pe care ni le-au dat este scris ca trebuie sa fie imbracat lejer si comod, caci chiar daca s-a murdarit, asa suntem siguri ca s-a distrat la gradinita. Sunt destul de multi copii (185 in toata gradinita), se mananca in 2 ture si banuiesc ca ar fi o munca in plus pe care nu are cine sa o faca.
Pe langa saculetul mare cu un schimb de haine, ne-a mai cerut un saculet mai mic cu prosopelul, alt saculet cu sosetele care nu aluneca pentru sala de joaca. In grupa lui Dario, nu folosesc paharul fiecaruia, ci paharele de unica folosinta pe care fiecare le vom duce, cate un set de copil, pentru igiena. Restul necesarului ni-l va spune pe parcurs (de tipul faina, sare, pentru a face pasta de sare, creioanele colorate si altele).
Baile sunt la fiecare clasa in parte si au 2 chiuvete joase si 3 wc-uri speciale pentru copii.

Noi speram ca va fi totul OK. Primele impresii le voi avea luni.

Am uitat sa specific partea cea mai grea de facut: de scris numele si prenumele pe toate hainutele, chiloteii, sosetute. Pentru mine este imposibil pentru ca Dario nu suporta etichetele si le-am taiat pe toate. Dar am gasit pe net o firma care face etichete adezive si etichete care se calca cu fierul de calcat, de aplicat pe toate hainutele.

Ralu, mult succes cu pregatirile pentru gradinita. Abia astept primele impresii. Sa stii ca am emotii alaturi de tine. Pupici mafiosului si o calda imbratisare pentru mama lui.