Danuta, mereu cu cuvinte potrivite. Iti multumesc frumos, m-ai emotionat sa stii. O calda imbratisare pentru tine, draga mea.

Arina, imi pare bine sa te revad si ma bucur sa vad o prietenie asa frumasa ca a voastra. La fel ca si tine, si eu am doua prietene, cele mai bune, insa eu sunt la Timisoara, ele la Severin, una dintre ele este casatorita si are o fetita mica, si nu prea mai avem timp sa ne vedem decat foarte foarte rar, insa ne bucuram si de momentele acelea putine si suntem fericite sa ne revedem la povesti chiar si dupa mult-mult timp. Sa fii mereu asa frumoasa si asa fericita ca in fotografia de ne-ai aratat-o astazi si sa ne mai aduci imagini din acestea. Iti multumesc frumos pentru compliment si uite ca o sa iti spun un secret in legatura cu parul meu: pana mai acum cativa ani nu imi crestea mai mult de o anumita lungime (un pic mai jos de umar), orice ii faceam, acolo se oprea. Insa am citit intr-o revista, sau mi-a spus o coafeza (nu mai stiu exact), ca si parul are nevoie de atentie speciala, nu trebuie folosita mereu aceeasi coafura, trebuie tinut si prins intr-o coada (pentru ca se stimuleaza cresterea), trebuie si tinut pe spate (isi aranjeaza cel mai bine forma naturala), trebuie si tinut coc si schimbata cararea, iar atunci cand te speli pe cap (o data la 3-4 zile, in cazul tipului meu de par) trebuie clatit foarte, foarte bine si facut un masaj usor cu degetele, samponul schimbat la cateva luni, chiar daca revii la o marca pe care ai folosit-o anterior, insa mai mult de jumatate de an a nu se folosi consecutiv acelasi sampon, iar la uscare niciodata cu feonul mai aproape de 10 centimetri. Vara, cand am posibilitatea, il las sa se usuce natural, la soare. Nu stiu daca chiar aceea a fost solutia, insa cert este, ca de atunci a inceput sa treaca vizibil de acea limita la care se oprea inainte, iar acum are cu vreo 25 de centimetri mai mult decat cum era inainte, si ce este cel mai frumos, este ca tot creste. Te saut cu drag.

In 2006 am fost in Grecia si in Atena, in fata Palatului Parlamentului, am patit acelasi lucru Ovidia. Sunt de neoprit cand simt ca ai ceva de mancare in palme.
Arina suntei toate trei niște frumoase.
Lena, de asemenea si tu, ești o dulce.
De altfel, pentru toate aripioarele ce zboară prin grădina noastră nu am decât cuvinte de lauda.

Lena, imi pare bine ca ti-a placut ce ti-am scris.
La ce ai comentat despre par, pot sa adaug ca recomand tuturor sa se clateasca pe cat posibil cu apa rece. Eu nu pot sa rezist nici o zi fara sa ma spal pe cap, nu stiu daca are de-a face si faptul ca e mai mult praf, dar m-am obisnuit asa de cand sunt pe aici. Mie imi creste repede parul, in schimb cand ajung la o lungime, sa zicem pana la umeri, ma dispera si trebuie sa-l tund putin, parca nu mai are volum.

Si vreau sa te felicit de asemenea, Lena, pentru ca ti-ai gasit alesul inimii. Asta ca sa vezi ca am avut dreptate cu superstitia legata de buchetul de mireasa cu care apari intr-una din primele poze pe care ni le-ai aratat, daca nu chiar prima. Te imbratisez cu drag si sa ramai intotdeauna asa de dragalasa!

Gargarite, trimiteti poze cu voi, sa va cunoastem mai bine si sa ne simtim mai apropiate. Va pup.

Ovidia, innaripata draga, gingasie draga, ce frumoasa esti tu printre atatia porumbei. Iti spun un secret, draga mea, asa cu atatea aripi delicate in jurul tau, te asemeni frumusetii lebedeor cu care ne-ai bucurat privirile atunci cand le-ai cusut. Pupici si imi pare bine sa te revad.

Mireille, iti multumesc pentru apreciere. Te sarut cu drag.

Danuta, povestea mea de iubire este una lunga, poate prea lunga de povestit, si mai ales, greu de amintit acum, in anul acesta cand inima mea a trecut prin momente de bataie puternica de iubire, doar ca sa se ofileasca incet-incet sub dezamagiri prea dureroase pentru ea, biata mea inima! Insa Dumnezeu, ne da puteri de negandit intr-un muschi atat de mic si gasim mereu forta necesara sa o luam de la capat, cu aceeasi sau cu alta iubire, insa cu intensitate maxima intotdeauna. Promit ca o sa gasesc candva, atunci cand va veni vremea, sa spun tot ce inseamna istorie a inimii mele, tot ce inseamna amintire draga, sau trista, nu conteaza, caci ea, draga mea inima, s-a bucurat si este fericita ca a avut prilejul sa traiasca momente ce candva i-au fost dragi si i-au oferit lectii de viata.

Referitor la fotografia cu buchetul de mireasa, da, este intr-adevar prima fotografie pe care am postat-o pe forum, insa din pacate acel buchet nu mi-a adus bucuria dorita. O sa iti povestesc in putine cuvinte. Data de 5 septembrie 2010 urma sa fie ziua pe care o alesesem sa fiu mireasa, intr-o nunta fastuoasa, in care sa stralucesc si sa fiu admirata de toti cei care vroiau sa ma vada mireasa - si Dumnezeu stie, cate persoane au asteptat acea zi, cu aceeasi nerabdare ca si mine. Cu un an inainte de ziua in care trebuia sa jur iubire de viata acelui el pe care il iubeam in toata puterea cuvantului, am prins acel buchet, din fotografia pe care ti-ai amintit-o, si am crezut cu toata puterea in acea superstitie, insa curand dupa aceea toate visele mele s-au spulberat, incet, incet. Ziua aceea a mai ramas doar o dorinta neimplinita, insa draga, mereu draga. Si tot cu fotografia aceea am inceput o poveste frumoasa, insa care a fost menita sa fie doar poveste (daca stii cantecul O poveste de o zi a lui Florin Piersic - cuprinde tot ceea ce a fost povestea aceea). Iar ceea ce traiesc acum este o ploaie linistita, calda, o ploaie ce ne rataceste in senzatii, cu ochi deschisi, si maini fierbinti si din nou acelasi Florin Piersic canta ceea ce eu traiesc astazi (Si ploua). Si va fi nunta, candva, intr-o zi, nu foarte departe, de data aceasta asa linistita, doar eu si el, in fata lui Dumnezeu, cu martori putini, fara prezente multe, caci avem nevoie doar de Dumnezeu in inceputurile noastre, caci asa a facut El sa fie, sa ridice nunta la rangul de Taina, si Ii multumesc ca mi-a oferit prilejul sa aflu ce inseamna aceasta Taina, cum trebuie cinstita si Dumnezeu sa ma ajute sa pot respecta fiecare canon menit ceremnoiei de nunta.

Insa, Danuta, draga mea, iti mai marturisesc ceva, cu fotografia aceea mi-am inceput activitatea aici pe forum, si ce frumoasa poveste mi-a adus, ce suflete calde mi-a fost menit sa cunosc.
Te sarut draga mea, cu mult, mult drag si te imbratisez strans, atat cat se poate de aici si pana in Mexic.

Iti multumesc draga nasica. Chiar m-am simtit bine in ziua aceea. Imi pare rau ca ai avut o asa deziluzie. Totusi un sut in... este un pas inainte. Te inteleg ca am avut parte de aceeasi soarta. Ma bucur ca ai trecut peste. Uite de la mine un buchet din inima. Pup dulce.

Draga mea Lena, mi-au dat lacrimile citindu-ti cuvintele. Ai o gandire atat de profunda si o putere care mie imi serveste ca model (ti-o spun cu toata sinceritatea), de a trece peste momente dificile, de deziluzie si de durere sufleteasca. Eu recunosc ca nu am trait pana acum astfel de momente de ruptura, nu mi s-a destramat nici un vis si ma rog lui Dumnezeu Atotputernicul nici sa nu se intample asta vreodata, pentru ca nu stiu ce as face. Eu sunt cu persoana pe care o iubesc de 11 ani si daca s-ar intampla acum ceva, nu stiu daca as mai putea s-o iau de la capat dupa atata timp.
Tu ai o inima foarte puternica si nobila, capabila sa filtreze si sa pastreze amintirile dragi, sa se imbogateasca cu ele si sa se desavarseasca prin intermediul acelor lectii de viata de care vorbesti. Te imbratisez din toata inima si iti doresc ca aceasta ploaie linistita pe care o traiesti acum sa nu se opreasca niciodata si sa-ti improspateze fiecare zi din viata.

Ovidia, iti doresc multe aripi in viata care sa te ajute sa tot urci. Esti o persoana speciala ce merita aceasta urare din inima.

Lena, ramai aceeasi tanara inteleapta si plina de frumusete interioara. Se pare ca tu ai invatat deja lectia ca orice suferinta este o lectie ce ne imbogateste si ne permite sa mai urcam o treapta catre Dumnezeu si catre desavarsirea noastra interioara. Iti doresc sa nu te schimbi.

Va imbratisez cu mult drag.

Multumesc mult draga Bica. Pup dulce.

Lena, de multe ori viata ne ofera lectii dure si greu de ineles uneori, dar tot ceea ce ni se intampla rau sau bun, ne construieste ca persoane, ne face mai puternici, ne transforma catre ceva major. Eu am trecut peste multe dezamagiri in viata, la randul meu, dar uite ca destinul nu inceteaza sa ne surprinda. Si chiar avand acest om alaturi, bun, plin de calitati, chiar si asa, am trecut prin multe probleme, multe discutii cu el. Dar tot ceea ce s-a intamplat a fost tocmai pentru a ne uni si mai puternic in aceasta casatorie atipica, poate.

Sper din tot sufletul sa ai parte de fericirea pe care o meriti si sa ai speranta in suflet ca avand dragoste totul se poate castiga. Si oricum, o petrecere fastuoasa mai putin conteaza atunci cand dragostea ce va uneste este mai puternica decat orice. Eu am avut o petrecere micuta de tot, nici macar n-am reusit sa ma casatoresc cu rochie de mireasa, poate pe viitor, cine stie, dar unirea dintre doua persoane nu o face o petrecere, nici o ceremonie, se face cu rabdare si dragoste, zi cu zi.

Iti doresc tot succesul din lume.

Danuta, ce cuvinte simple, frumoase si adevarate ai spus.
Asa este: greutatile vietii ne apropie, ne intaresc si ne dau curajul de a merge mai departe.

Lena, iti doresc tot binele din lume, sa fii fericita alaturi de alesul tau si sa nu uiti niciodata ca adevaratele bogatii sint in sufletele noastre, nu in averile pe care le avem.