Rodi, zbor lin in gradina noastra!



Ai lucrat Cina?

Zoica, multumesc mult pentru primire.
Cina, are si ea poveste ei. Sincer, nu mai stiu de la ce firma este cumparata, din aces motiv nu l-am postat aici.
A fost cumparata prin anul 1997 cu gandul de-al darui mame soacre de ziua dansei. Prin acest dar minunat, doream sa ii multumim, eu si familia pentru ajutorul dat cand am adus pe lume doua minunatii, la o distanta de un an, o luna si o saptamana. Am inceput sa lucrez la el cu drag, dar cu timpul ramas intre scutece si biberoane. Mai mult m-am si angajat cand baieteii aveau unul an si celalalt 2 ani. L-am pus in punguta lucrat cam jumatate pina in anul 2003. Atunci am intalnit o doamna cu maiini pricepute, cu timp mai mult, cu experianta a 15-20 de goblenuri in spate, de dimensiuni impresionante, numai peisaje. Doamna a lucrat cu mare drag la el, considerand ca va ajunge un dar de nepretuit.
Nu il mai facuse, conditia a fost sa ii las atele ramase si diagramele. Am aceptat cu bucurie, eu nu mai lucrasem de atata timp la el. A realizat o opera de arta, cand l-am adus de la inramat era divin. Toata lumea il admira.
In fine, in 15.12.2003 l-am daruit din tot sufletul impreuna cu nazdravanii mei care de acum aveau 7 si 8 ani, mame soacre. Acum este la dansa intr-un dulap, prafuit. L-am gasit cu greu pentru a-i face o fotografie. Atunci am realizat ca nu stiu de la ce firma a fost. Nu stiu, poate a ajuns prea tarziu la dansa sau poate nu toate lume stie sa aprecieze aceste minunatii nascute din sentimente, din trairi, ca nu sunt numai niste fire de ata.
Chiar si asa eu tot ii multumesc, in felul meu, ori de cate ori am ocazia.
Vai, ma scuzati gargaritelor. Ce fac eu aici?
Eu sunt o gargarita sentimentala, dar vesela.
Va imbratisez cu drag.

Ei, Rodi, parca nu stii tu cum sunt soacrele? Orice le-am face, tot nu sunt multumite.
Mie, scuza-ma de interventie, mi se pare un gest oribil din partea dumneaei, sa pastreze asemenea minunatie de goblen intr-un dulap, chiar jignitor. Dar ma rog, asta sa fie pentru constiinta ei. Tu ai facut un gest minunat si asta va ramane in sufletul tau ca o fapta frumoasa si desavarsita, nu oricine face asemenea cadou.

Singurul goblen pe care l-am facut si eu cadou unei doamne, a ajuns si el pe un perete prin spatele casei acestei persoane. Atata ma laudase ca ce frumos edtr goblenul, stii tu, cs i l-am oferit deja inramat si chiar am ramas cam dezamagita cand am vazut unde l-a pus, dar asta e. Eu oricum am ramas cu multumirea sufleteasca de a fi putut oferi un goblen in dar.

Iti doresc mult succes si mai bine lucreaza pentru copiii tai si pentru casa ta.
Te imbratisez cu drag.

Multumesc, Danuta.
Asa m-am decis sa lucreaz pentru copiii mei si pentru casa mea. Ei le apreciaza tare mult, desi sunt baieti.
Pup dulce.

Sa stii ca de multe ori baietii sunt si mai dragastosi ca fetitele, nu stiu, cel putin eu nu ma pot plange in acest sens de baieteii mei. Lumea ma tot intreaba ca pe cand fetita, dar eu sunt tare multumita cu ei. Cred ca depinde mult si de dragostea pe care o primesc in casa si de cum ii crestem. Tocmai am inceput sa cos un goblen pentru copilasii mei si Albert, cel mai mare, ma indeamna la cusut. Ce pot cere mai mult?
Te pup si esti o frumoasa.

Danuta, sunt si eu de acord cu tine. Rodi, din cauza marimii (in ciuda frumusetii) nu cred ca as apuca sa-l lucrez pentru mine, dar sa-l mai fac si cadou. Macar din bun simt i-ar fi gasit un alt locusor decat dulapul.
Ca tot ati adus vorba, mi-ati amintit ca si eu am facut un set de anotimputi florale (4 bucati) pentru soacra mea. Le-a inramat dar inca nu le-am vazut agatate pe nicaieri. Si sunt vreo 5 ani de atunci. Sper ca dupa ce termina de restructurat casa sa le scoata de la naftalina.

Eu ma inteleg foarte bine cu baietii mei. Asa cum te poti intelege cu Catalin 15 ani si Cezar 16 ani, vorbim de liceu, de fete, de fotbal, de ce este bine, de ce nu, imi admira si goblenurile, ma lasa sa vorbesc cu voi. Am o cunostinta care nici nu are voie sa se apropie de calculatorul fiicei.
Comunicam tot timpul. De mici au stat numai cu noi si cred ca acest lucru ne facem sa fim uniti, toti patru si Ciupsi. O sa il prezint si pe el, este rasfatatul familiei (Cezar il rasfata).

Cand stapanul nu este acasa...

Bun venit primeste si din partea mea si un zbor cat mai placut in aceasta minunata gradina.



Si eu sunt de aceeasi parere ca si tine. Mai bine nu mai fac cadouri goblenuri ca sa fiu linistita.
Am facut cadou 2 tablouri si la ceva timp, persoanele respective m-au dejamagit cumplit. Nici nu stiu daca au apreciat gestul sau ce valoare au aceste mici capodopere create de noi, gargaritele. Asa ca eu, personal, cos pentru copii mei. Cateva sunt deja cu dedicatie - cele pe care le-am cusut fiind insarcinata cu a doua fetita si cu baietelul. Puteti sa radeti de mine sau sa spuneti ca sunt sarita de pe fix, dar am zis ca am sa le trec in testament ca sa nu se bata pe ele dupa ce nu voi mai fi.
Cat despre soacra, ce sa spun. Vazandu-ma cat de repede cos goblen si cate am inramat in ultima vreme, a crezut ca este o joaca si s-a dat desteapta ca ce este mare scofala sa cosi asa ceva. I-am comandat si ei o iconita mica si simpla, pictata, ca sa-i fac pe plac si s-o invat. Doar voiam sa ma pun bine cu mama soacra. Intr-o zi, intrebat-o cand vrea sa o invat (are 60 de ani), mare mi-a fost mirarea la ce au putut sa imi auda urechile. Se mai da si credincioasa.
Asa ca m-am lasat pagubasa sa mai fac pe plac unora.
Cand nu o sa mai am unde sa le pun, am sa le vand.

Te pup, Dalina.

Dragele mele, in lumea asta sunt femei carora nu le place nimic. Sa planteze o floare, sa faca o mancare buna, curatenie cum trebuie sau poate de abia stiu sa coasa un nasture, si ne-am gasit noi sa le sensibilizam. Si tocmai facandu-le cadou goblenuri - o mica parte din noi, din ceea ce simtim si ne reprezinta.
In Biblie exista un citat care spune cam asa: "Nu aruncati margaritare inaintea porcilor ca le mananca si apoi va mananca si pe voi".
Daca nu l-am scris cum trebuie imi cer scuze de pe acum.