Minerva, este ziua Craciunului. Ziua pe care o iubesc mai mult decat ziua in care m-am nascut, ziua care m-a siderat prin misterul ei inca de cand am vazut primul bradut in cuibul copilariei mele. Sunt in toiul ultimelor pregatiri pentru ca numai peste o ora ma asez cu cele mai dragi fiinte ale sufletului meu, la masa de Craciun ca sa serbam nasterea lui Isus.
Pentru nimic in lume (as fi vrut sa scriu, pentru nimic in lume, nu o sa stau de vorba, acum) este o expresie ce dispare, acum, cand am vazut semnul de la tine.

Eu? Frunza in vant, diagnosticata cu un implacabil diagnostric de medicina alopata. Medicii, pe rand, au ridicat din umeri, cu durere, dar si cu resemnare. Atata stiau: mai aveam mai putin de sase luni de trait. M-am impotrivit diagnosticului stiind ca undeva, pe aceasta lume, trebuie sa existe o cale pentru mine. Mi-am modificat radical modul de viata, alimentatia, dar in primul rand relatia cu cei pe care Domnul mi i-a adus in cale. Am inteles ca trebuie sa las un semn al trecerii mele, in templul timpului, dupa inima si mintea mea.
La un moment dat, vara sotului meu, diagnosticata tot cu cancer a ajuns sa traiasca alaturi de mine, in casa mea. A fost o simbioza benefica pentru ca ea era exact etalonul meu. La ea, implacabilul sunase cu mult inaintea mea si aveam semne ca totul mergea spre bine. Domnul nu m-a lasat sa-mi certific experimentul pentru ca prin voia ei, vara noastra a plecat prea devreme spre lumina, lasandu-ne, asemenea tie, un Craciun insemnat.

Acum cateva luni, investigatiile aratau ca pot avea sperante cu mult peste normal asa ca am ales sa renunt la pensionarea pe caz de boala. Alte investigatii, venite ulterior, par ca infirma vestile anterioare. Mi-am propus sa ignor rezultatele pana la urmatoarea intalnire cu medicii, dar iata mesajul tau.
De cand ai inceput Asteptand Craciunul, mi-am amintit de diaporama ta de anul trecut. Cu strangere de inima. Am evitat sa scriu in topicul tau pentru ca mi s-a parut insurmontabila provocarea. Eu sa te alin pentru pierderea ta, in parg de Craciun?
Vezi tu, Minerva, cum Domnul nu ne lasa sa ne ingropam in lasitate, in nu-mi-pasa-de-tine-si-de-durerea-ta?
Imi pasa, Minerva! Altfel nu as fi scris, acum, aici. Aduc un omagiu ingerului plecat prea devreme de langa tine, te sustin pentru ca ai reusit in acest an, sa faci marele pas spre o noua intelegere a acestei tragedii din inima ta. In fiecare din noi exista, latent, o legatura cu Divinul ce ne ajuta sa trecem spre o noua intelegere a vietii si a mortii. Cred ca este intelepciunea varstei ce ne da privilegiul de a intelege altfel plecarea spre lumina.
Banuiesc ca tu nu porti oricum acest nume. Minerva (intelepciune), nume predestinat pentru a deveni intelepciune. Pentru tine, pentru cei din dragi tie, pentru noi, cele din aceasta gradina. Pentru mine, personal.
Ma uit la Teposii mei, ce aliniaza mesele pentru pranzul de Craciun. Ma consider alintata de Dumnezeu, dar mai putin puternica si inteleapta decat tine.
Sa iti dea Domnul, in continuare, puterea sa ne inveti cum sa asteptam Craciunul. Cu minerva ta si Minerva noastra, totul este posibil.
Iti multumesc pentru ca, astazi, in zi de Craciun, m-ai fortat sa ma aplec catre mine, catre tine, sa ma inteleg si sa te inteleg si sa mai invat o experienta. Iata de ce iti multumesc si zambesc, Minerva mea.

Craciun fericit, vegheata de ingerul tau!

Laura, am trecut pe la tine sa-ti urez Sarbatori Fericite, cu multa sanatate, bucurie si impliniri alaturi de cei dragi sufletului tau!



P.S. Am aprins o lumanare pentru Floricica, stiind ca a trecut deja un an de cand a plecat in lumina. Te imbratisez si-ti sarut mainile care fac minuni.

Laura, te pup si te imbratisez.

Laura, calc in varful picoarelor ca sa iti spun doar ca iti aduc urarile cele mai bune pentru anul ce vine.
Esti un om puternic, daca in ziua de Craciun, printre lacrimi (pe care le-am simtit curgand pe obrajiorii tai) ai avut puterea sa ii raspunzi Minervei si chiar sa rememorezi durerile tale. Probabil Minerva nu stia ce cutit ti-a invartit in inima.
Eu, te imbratisez si sper ca Dumnezeu sa ia din sanatatea mea putin si sa-ti dea tie, un om atat de deosebit.
Sunt fericita ca esti prietena mea.

Laura, multumesc ca in acest an ai fost langa mine si m-ai ajutat.
As fi vrut sa iti sterg si eu lacrimile din ziua de Craciun, dar nu am stiut cum sa fac.
Oare de ce Dumnezeu nu ne da si puterea de a imparti sanatate celor ce au nevoie de ea? Sa stii ca si eu ti-as trimite de la mine ca sa ai mereu Craciun fericit si an nou cu multe bucurii.
O gargarita care te iubeste.

pentru tine, Laura



Autor: Alfredo Rodríguez

Laura, trebuie sa recunosc ca mesajul meu catre tine, lansat in Ajunul Crciunului, contine aproape intreaga gama de tonuri. Ba, mai mult, am fost constienta ca este interpretabil.
Am reusit sa-ti citesc raspunsul si tare-as fi dorit sa-ti si raspund imediat.
Din fericire pentru mine (promit sa revin cu amanute la acest subiect), Mos Craciun mi-a indeplinit dorinta mea cu focul de la gura sobei, asa deci, nu am mai avut cum sa petrec Craciunul in fata calculatorului (asa cum s-a intamplat anul trecut).

Esti un om puternic, daca in ziua de Craciun, printre lacrimi (pe care le-am simtit curgand pe obrajiorii tai) ai avut puterea sa ii raspunzi Minervei si chiar sa rememorezi durerile tale. Probabil Minerva nu stia ce cutit ti-a invartit in inima.

Daca mi-ai raspuns la mesaj cu lacrimi in ochii, asa cum a intuit Camelia, atunci afla, Laura, mi-am atins scopul si banuiesc ca realizezi ca nu este vorba de ieftinul sentiment de-a rasuci cutitul in rana.
Din cele scrise de tine in acest topic si atat cat am reusit eu sa citesc, am inteles ca esti o persoana care traiesti durerea deopotriva cu fericirea, si crede-ma, stiu ca nu orcine poate s-o faca.
Sunt convinsa ca mesajul tau nu era adresat exclusiv catre proverbiala intelepciune a Minervei, el a fost in primul rand, adresat sufletului tau si, in acest caz, lacrima este extrem de benefica.
In aceasta seara, sper ca am raspuns la o parte din problemele ridicate aici. Imi doresc sa am timpul si energia necesara sa-ti impartasesc din experienta mea.

Pentru tine, Laura:

Multumesc, Ioana. In seara de Craciun am fost la cimitir ca sa-i cantam un colind si Floricicai. Este o rana ce nu vrea sa se inchida in inima mea. Tot atunci, am asezat si bradul cu dulciuri pentru saracii din cimitir, tot asa cum am facut si anul trecut cu Lina.
Iti doresc ca noul an sa iti aduca preaplin de bucurii langa nazdravan, sa te bucurii de clipele petrecute de sotul tau, iar la serviciu sa ai parte de recunoasterea profesionalsmului tau.
Un sarut plin de drag pentru Mihaita, pe manuta sa. Iar tie, un zambet cald si increzator pentru reusitele tale.

Clementina, un sarut pe manuta stanga a printesei tale, Emma, prea-plin de sanatate pentru sotul tau si mami a ta (chiar si atunci cand nu esti de langa ei), iar tie un zambet mare, plin de prietenie pentru ca esti mereu puternica cat un leu, gospodina ca o furnicuta si calda ca o gargarita.