|
Iunia, nu ma mira experienta ta.
Eu, pe cand aveam covoare mari in casa, eram obsedata sa ies cu ele la batator, sa le bat ca sa scot praful din ele, sa le sterg cu apa si otet pentru revigorarea culorilor. Le mai lasam la aerisit vreo ora (timp in care le pazeam) si apoi le rulam si le bagam in casa. Am avut ani de zile un ajutor la covorul 3 x 4 m, iar cand nu l-am mai avut, am avut parte din partea barbatilor pe care ii rugam sa ma ajute sa il ridic pe batator (cei care treceau pe langa mine ce tineam namila in brate), numai de ironii.
Cand am fost la copii, urcam scarile, iar in spatele meu veneau doi tineri. Mi-au luat asa de repede sacosele din mana incat am crezut ca vor sa mi le fure. Cum nu stiam limba, le-am multumit si eu in francezo-romana (eternul mersi), iar ei vorbeau sarbeste cu mine si glumeau si erau numai zambet. Au cedat sacosele in mainile fiicei mele, dupa ce aceasta a deschis usa de la apartament. Asa, am simtit pe pielea mea, diferenta intre doua etnii si ma intreb de ce pentru ca in fond si ei si noi am crescut in comunism si apoi in aceasta democratie fortata.
Iunia, aceasta discutie ar fi mers continuata in topicul deschis la Pro-Romania si care are drept motto textul lui Cartarescu (Demers psihanalitic pentru Romania).
_________________ Bica - Bunica-de-Gargarita
|