Lenuta, avatarul tau imi creeaza o stare de bine si te si caracterizeaza.

Dorul de acasa nu poate trece neobservat. Ramane acolo undeva in inima ta si cand te astepti mai putin se trezeste. Cea mai puternica nostalgie o am de Paste si de Craciun.
Imi aduc aminte de toate cate se intampla la noi acasa de aceste sfinte sarbatori si incerc sa reinvii dupa puterile mele si posibilitati atmosfera de acasa, macar atunci. Dar, recunosc ca mi-ar fi drag sa fiu din nou la masa de Craciun, inconjurata de toti cei pe care ii iubesc si care sunt acolo in tara.

Nostalgia ta, Lenuta, este si nostalgia noastra, a celor de departe de tara. Eu te iubesc cu tot cu nostalgia ta, tot asa cum ma iubesc si pe mine din acelasi motiv.

Bica, stiu ce inseamna aceste lacrimi si le pretuiesc.

In aceasta perioada a anului realizez cat de mult imi lipsesc ai mei, aceasta fiind singurul motiv pentru care nu sunt o fana a acestei luni. Decorarea bradului nu are acelasi farmec, masa din seara Craciunului nu are acelasi gust de dragoste.
Nimic nu este mai frumos decat petrecerea Craciunului in familie.
Este o perioada de fericire pentru multi, dar si de nostalgie si lacrimi de dor pentru unii.

Subscriu Marie. Dorul nu-l pot masura nici macar prin lacrimile ce imi izvorasc din ochi. Ma resemnez spunandu-mi ca ochii vad mai bine dupa ce sunt spalati de lacrimi. Si este adevarat. Asta ma remonteaza sa ma re-creez, asemenea lui Ralu, in casa de aici, aflata la atatea mii departare de radacinile mele.

Si eu plang de Paste si de Craciun si de ziua mea pentru ca nu sunt acasa.

Lenuta, imi place mult avatarul tau. Este ca un cadou de Craciun. Iti doresc sa ii ai pe toti cei dragi, in jurul tau cand o sa ajungi in Romania.

Si asa sunt eu, singura in sufletul meu cand nu ajung acasa de Craciun.



De aceea ma bucur ca tu ajungi acasa la tine, Lenuta. Cosmin cred ca abia asteapta sa o vada pe mama lui.
Sa iti fie bine acasa si sa te incarci numai cu bucurii.

Eu va aduc speranta Lui in sufletele voastre, dragele mele gargarite, oriunde ati fi pe intregul Pamant, ca dorul de cei dragi, sa fie alinat de speranta pe care ne-a sadit-o El (in noi).
Indiferent cat de greu este, trebuie sa ne gandim si la cealalta parte a monedei si as mai adauga acelasi lucru ca si Amalia: Ma resemnez spunandu-mi ca ochii vad mai bine dupa ce sunt spalati de lacrimi.

Semnez si eu condica dorului de casa si ma inscriu cu al optulea Craciun pe care nu il fac acasa. Raman cu speranta ca timpul va trece oricum repede si vor veni si anii in care ne va fi mai usor sa ne deplasam spre casa, in aceasta perioada. Pana atunci, ma rog la Bunul Dumnezeu sa imi tina parintii sanatosi.

Primiti-ma si pe mine in clubul vostru. In fiecare dintre voi, ma regasesc, cu un cuvant ce l-ati lasat aici. Vor veni si vremuri mai bune, in care ne vom regasi cu cei dragi in jurul mesei de Craciun sau de Paste. Si eu am opt ani de cand am pasit pe meleagurile Italiei, iar ultimii 5 ani, Sfintele sarbatori le-am petrecut aici. Mi-e dor si mie foarte mult de mirosul cozonacilor abia scosi din cuptorul bunicii, la care participam cu spartul nucilor. Mi-e dor de sarmalele pe care le facea si care mie, nu-mi ies nicicum, oricat as incerca. Mi-e dor de atmosfera care plutea in casa. Mi-e dor de Revelioanele pe care le petreceam impreuna cu prietenii. Ce serate, ce distractie, ce voie buna! Mi-e dor de zapada, cu tot ce ii apartine, jocuri, cazaturi, rasete. Stiu ca, cu multe nu ma voi mai intalni niciodata, din cauza varstei, dar tin sa-mi duc copilul cand va mai creste, an de an, in aceasta perioada a anului, pentru a simti si el placerea si bucuriile ce le-am simtit si eu, copil fiind.
Sarbatori fericite, la toata lumea, oriunde sunteti!

Si eu de 5 ani plang de dorul tarii noastre. Abia acum mi-am dat seama cat de mult imi lipseste atmosfera de acasa. Craciun fericit, oriunde va aflati!

Sunt plecata de atat de multi ani de acasa, ca nici nu mai tin minte. Eram fericita ca scap de sistemul totalitar, dar nu am stiut cat vor suferi rudele mele, in urma deciziei mele.

Mi-am croit o viata aici, m-am casatorit cu un roman, am crescut un copil si ne-am facut prieteni. De fiecare data cand se apropiau sfintele sarbatori, incepea oftatul in casa noastra.
Nu stiti ce inseamna sa nu poti ajunge la mormantul mamei sa-i aprinzi o crestineasca lumanare. Nu stiti ce inseamna sa nu poti participa la nunta nepoatei tale pe care ai crescut-o de mica si nici sa nu poti sa stai cu ea dupa ce a nascut. Nu stiti ce inseamna sa suni acasa si sa-ti intre un ton de telefon inexistent. Nici nu va doresc sa stiti.
Asa au fost acei ani, dar m-am simtit incantata ca baiatul meu invata intr-o scoala buna, traia intr-o lume mai buna, iar barbatul meu avea parte de o ingrijire medicala buna.



Au trecut ani multi, dar dorul de acasa nu s-a stins.
Ma bucur ca astazi mai pot comunica prin telefon sau computer cu cei care au mai ramas din generatia mea.

Aici nu m-am simtit niciodata acasa, dar, pentru voi, cele ce ati ales sa traiti in alta tara, va spun cu mana pe inima ca nu regret ca am plecat. Nu regret pentru ca baiatul meu a avut de castigat din alegerea mea.

Va doresc sarbatori fericite, fie ca sunteti acasa, fie ca sunteti in noile voastre case.