|
Nic, tinerii despre care vorbesti tu, sunt niste oameni fantastici. Nu stiu daca isi mai popularizeaza actiunile (stiti voi, faptele tale bune sa le cunoasca doar Dumnezeu), dar daca o sa dai o cautare cu numele lor si ajutoare, gasesti tu ceva. A trecut un zvon pe la urechea mea ca ei au luat in primire niste catune din judetul Buzau, dar nu stiu nimic concret. Oricum, ei sunt cu mult mai multi decat noi, au posibilitati financiare mai mari si au si o ambulanta moderna in dotare.
Sa stii ca si eu plang, acum, dupa ce am urmarit materialul filmat la locul faptei. Oameni neputinciosi, rapusi de batranete si viata grea, ne-au zambit, ne-au imbiat cu turte si colaci de paine facute in casa.
Fiecare a avut parte de un control medical, de investigatiile cate se puteau face in ambulanta cu care am venit, apoi au fost instructati cum sa isi ia medicamentele si ceaurile. Le-am umplut camara cu detergenti, alimente, produse de igiena, le-am asezat pe pat paturi noi, din lana, groase si calduroase. I-am incaltat cu cizme comode si calduroase si i-am imbracat in jachete groase de iarna. Fiecare gospodarie a primit si o cota de lemne taiate si de gaz lampant. Au mai primit baterii, lanterne noi si tranzistoare.
Fiecare animal a fost verificat si vaccinat. Cei doi cai din sat au fost potcoviti pe socoteala noastra, iar vacuta a facut furori.
Pentru fiecare casa am adus un bradut artificial (are vreo 30 cm) cu 5 globuri si o stea in varf. O batrana a luat steaua din varf si a pus in loc un ingeras. Atunci, pe loc, mi-au tasnit lacrimi din ochi cand am vazut mainile acelea cioturate, ce abia se miscau, ca se cazneau sa aseze ingerasul. Am fugit afara ca sa nu ma vada lumea plangand.
Au fost multe alte lucruri pe care le-am descarcat cu drag pentru fiecare. Pana si apa adusa de baietii nostri de la fantana de la marginea asezarii a starnit in ei dorinta sa ne pupe mainile. Ne-au intrebat cine a facut toate cate sunt pentru ei si noi le-am spus ca oamenii mai tineri. Au vrut nume, iar noi le-am spus sa se roage pentru sanatatea romanilor.
Am dormit pe lavite, intr-un salon (cum zic ei) mai mare pe care l-au incalzit pentru noi. De incalzit, ne-am incalzit dimineata cand ne-am ridicat sa ne bem cafeaua si sa pornim la partea a doua a activitatii noastre. Primul lapte dat de vacuta ne-a fost oferit noua. Era fiert in ceaun si alaturi avea o mamaliga aburinda. Am mancat cu linguri de alpaca. Le mai tineti minte?
Revazand filmarea, am plans pentru multe. M-au impresionat chipurile lor ridate in care straluceau lacrimi de multumire si cred ca acesta este cel mai mare cadou pe care l-am primit vreodata pentru Craciun. Mi-au venit lacrimi in ochi cand am revazut scena cand au vrut sa ne dea oua din cuibarul lor, - amintiri de cand le veneau copiii acasa si le umpleau sacosele cu bunatati. Erau dispusi sa ne taie cele cateva pasari sa luam carne sanatoasa cu noi. Am avut noroc ca am vazut cand se chinuiau sa prinda orataniile. Nu va mai spun ca ne pregtisera si desagi cu grane si borcane cu conserve. Un coleg le-a explicat ca cel mai frumos cadou este sa ducem acasa, la cei care au facut posibila toata actiunea, fotografii de grup cu ei toti. Au stat cuminti, ca niste copii, la fotografiat.
M-a impresionat un batran la plecare care se inchina si ii multumea lui Dumnezeu si il mai ruga sa aiba grija de noi sa ajungem cu bine. Colega noastra, gravida, a primit un snur rosu, impletit cu inglita, ca sa aiba nastere usoara.
Suntem cu totii bine, sanatosi. Cam terminati de activitatea fizica intensa si continua, facuta in frig (suportabil), dar asta face bine la organism. Maine vom fi ca noi.
Draga Nic, si eu va doresc la amandoi un Craciun bun si bland, asa cum sunteti si voi.
_________________ Ileana - Gărgăriţa-Balsam-pentru-Suflet
|