Doamne, Onuta, ce bine arata cozonacii tai. Eu nu am facut in viata mea si nici nu am curaj macar sa ma apropii de cuptor in acest scop. Mi-ai facut o pofta de n-am cuvinte.
Pentru toate gargaritele acestei gradini minunate care asteapta zapada cu sfletul la gura, dar si pentru cele care deja au primit-o:



Va pup pe toate si va urez mult spor la pregatirile de sarbatori.

Nu mai este ceiut?



Lori, am facut o burta de ras.
Onuta, vezi ca nu mai sunt cozonacii tai. I-am mancat ca o nerusianata, singura (!?). Prea buni!

Onuta, te invidiez pentru cozonacii tai. I-am facut si eu azi, dar nu indraznesc sa ii arat. Arata bine (nu la fel de bine ca ai tai) si sunt buni, doar ca nu se taie in felii perfecte. Sunt sigura ca nu scria degeaba ca trebuie sa ii framant cel putin jumatate de ora, doar ca eu m-am dat batuta dupa 10-15 minute.
Lori, imi place de tine ca in ciuda tuturor activitatilor si a oboselii, iti pastrezi optimismul la cote ridicate.
Arina, iti multumesc pentru zapada, se pare ca la noi nu vrea sa se depuna. Au fost cateva tentative, dar fara nici un rezultat.
O seara placuta, gargaritelor!

Onuto, dar ce bine ti-au iesit cozonacii!
Poate ne vinzi si noua secretul.

Buna dimineata!
Am intrat si eu sa va salut in mare viteza si apoi plec la cumparaturi de ultim moment. Cred ca si voi gargarite harnicute sunteti tot in mare agitatie.
Onuta, m-ai dat gata cu cozonacii tai. Bravo!
Nadina si Lenuta, tin sa va multumesc in mod deosebit pentru urarile voastre, pentru atentia pe care ati acordat-o pentru fiecare gargarita in parte.
Lenuta, nu ti-am spus, dar acum lucrez la o paturica pentru bebe si modelul a fost furat de la tine, de la paturica pe care ai tricotat-o tu pentru nepotica ta. E adevarat ca eu sunt incepatoare si cam bajbai printre ochiuri dar vreau sa aiba ceva pregatit de mine, sa stie ca l-am asteptat cu drag. Cand o sa fie gata o sa v-o arata si voua (daca o sa fie prezentabila) dar pana atunci Lenuta, multumesc pentru model si pentru inspiratie.
Spor la treburi va doresc si sa va iasa toate ca la carte.

Buna dimineata!
Onuta, primesti o placinta cu fructe langa cozonacii tai? Arata super, esti o gospodina model pentru mine.
Marie, eu nu am avut curajul sa framant pana acum.
Lori, sa-ti traiasca printesa si sa aveti numai bucurii si multa sanatate!
Arina, arunca o mana de zapada si peste capitala, poate din gri cenusiu se transforma intr-un orad mare , frumos si alb.
Gargarite dragi, va doresc Craciun fericit si multa bucurie alaturi de cei dragi!
Craciun fericit si echipei TTT!

Dragele mele, buna dimineata! Va invit si eu sa veniti cu colindul.
Felicitari draga Onuta! Cand am facut eu cozonaci i-a mancat Lisa. Mi-a spus ca sunt foarte buni. Asa ca m-am lasat de sportul asta.
Pup dulce.

Vin si eu in cafenea.
Doriti un ceai?



Cat despre cozonaceii mei, Arina, totul are un inceput, iar inceputul meu in arta cozonacului se pare ca a fost o reusita. Sper si a doua tura sa imi iasa la fel.
Cri Zuza, sa stii ca la urmatoarele ocazii speciale accept si comenzi. Hi! Hi! Hi!
Marie, mama radea de mine ca trebuie sa framant aluatul 2 ore, ca asa a auzit ea. Eu nu am cronometrat timpul, doar ca mama mi-a vandut un pont: aluatul bun pentru cozonac se verifica printr-o taiere de cutit. Daca tai in aluat si apar bule, inseamna ca este bun. Mai trebuie trantit de vreo 2-3 ori si apoi pus la crescut. La mine a fost cu succes.
Anca, se pare ca secretul consta in daruire si pus suflet?! Eu am avut ceva emotii fiind prima oara, dar mi-am impus (daca pot spune asa) ca trebuie sa fac cozonaci buni. Ghici ce?! Este primul lucru pe care il fac si iese exact ca al mamei (daca nu i-as fi facut eu si doar i-as fi vazut si gustat, as fi jurat ca sunt facuti de mama). Altceva? Nu cred ca este.
Dina, ma faci sa rosesc. Sunt doar o amatoare in bucatarie, desi mi-ar placea sa fiu maistra. Dar ma fac eu mare! Hi! Hi! Hi!
Ovidia, daca ai sti cate rateuri am avut si eu in bucatarie! Dar nu m-am lasat batuta.

Va pup si va doresc o seara frumoasa.

Dragele mele, eu nu imi mai simt nimic in afara de dureri, dar si o mare satisfactie. Am terminat!
Am citit ce ati scris aici si m-am incarcat de voi si cu voi, iar acum ma retrag sa fac un dus si sa ma intind pe canapea si sa admir bradutul pe care tocmai l-am finalizat pentru Mariuca.

Onuta, te felicit pentru reusita cozonacului. Eu mai am un truc invatat de la o nemtoiaca, prietena cu mama mea, in anii lor de tinerete. Ca sa iti iasa cozonacul foarte usor, intinzi foi de aluat (cat pui la un cozonac) si apoi le impaturesti. Faci asta cu tot aluatul si apoi o iei de la capat cu fiecare foaie. Eu framant cam o ora cozonacul, fac proba cu cutitul si daca este bine, continui cu impaturitul. Ies niste cozonaci fulg, de zici ca au afanatori in ei. Ani in sir nu stiam de ce toata lumea imi lauda cozonacul, pana cand o prietena a vazut ce fac si m-a banuit ca am vrut sa tin secret. Mie mi s-a parut atat de natural ceea ce faceam, ca gandeam ca asa procedeaza toata lumea.

Imi cer iertare ca ma retrag atat de repede si nu mai stau de vorba cu voi, dar am o durere de cap (m-am catarat pe frigul acesta si am pus lumini in balcon), de nu il mai pot tine drept.

Va imbratisez pe toate cu drag si va doresc spor in ceea ce mai aveti de facut.

Onuta, mama are o vorba: Cozonacii ies dupa sufletul tau, nu dupa reteta.