Am citit ceea ce a scris Iulia referitor la plecarea spre lumina a celor dragi si modul in care suntem atentionati de aceasta plecare.
Trairile tale, Iulia, eu le-as cataloga drept premonitie.
Prezenta in spatele tau a unei entitati, am trait-o si eu cu multi ani in urma. Nu stiu cine era, dar cu singuranta cineva sau ceva era pentru ca o colega m-a anuntat ca nu mai sta langa mine ca i se raceste spatele, iar o alta chiar mi-a spus ca i se pare ca este cineva in spatele ei, ori de cate ori vine langa mine.
Premonitii? Destule ca sa ma infioare si sa ma intreb daca nu traim intr-o lume paralela.
Voi ce experiente aveti in acest sens?

Cand a murit bunica, m-am trezit brusc din somn la 5 dimineata. Am aflat dupa aceea ca aceasta a fost ora la care parintii mei primeau telefonul prin care erau anuntati ca a murit bunica. La fel, mama a auzit un huhurez intr-o zi, cu cateva zile inainte sa se intample sa moara bunica, dar si in trecut inainte sa moara bunicul meu. Eu cred destul de puternic in faptul ca cei care mor, de fapt nu mor, ci raman cu noi, sa ne sprijine atunci cand ne este mai greu. Nu stiu daca este un univers paralel, o lume paralela sau daca pur si simplu legatura dintre noi si cei care mor fizic pe acest pamant nu este prea puternica pentru a putea fi distrusa de trecerea in nefiinta.
Am vazut saptamana trecuta un film destul de interesant in acest sens. S-a numit Revolta, Riverworld in engleza, si nu atat actiunea filmului, cat ideea vehiculata in acesta m-a intrigat. Cica dupa moarte, unii oameni care au influentat lumea sau simpli muritori, sunt reincarnati pe o planeta din univers. Reincarnarea este controlata de niste fiinte superioare, dar ceea ce fac oamenii, actiunile viitoare si toate aspectele care ii privesc sunt la latitudinea lor.

Oana, asa se spune si asa credeau si primele civilizatii. Omul are liber arbitru de la Dumnezeu ca un tata bun si ingaduitor ce este.

Cred in premonitii (am avut parte de multe astfel de experiente), cred ca Domnul ne-a inzestrat cu o intuitie desavarsita, dar noi am uitat harul de a o folosi, cred in lumile paralele, create tot de Domnul.
Nu se spune ca sufletul urca in spirala?
Voi reveni asupra subiectului. Acum, Mariuca este sacaita (o viziteaza Zana Maseluta), asa ca ma intorc langa ea.

Bunica mea a murit in operatie. In ajunul aflarii vestii am visat ca incercam sa mut o floare dintr-un ghiveci in altul, dar floarea mereu se usca.

Jeni, si eu le numesc tot premonitii. Si, mie cel putin, nu mi se intampla doar cu cei care pleaca spre lumina. Sunt momente in care simt ca ceva se va intampla, bun sau rau, si nu trece mult si se intampla.
Sincer, pe de o parte ma bucura ca pot simti astfel de lucruri, pe de cealalalta parte mi-este ciuda pe mine, mai ales cand este vorba de lucruri rele. Parca nu as vrea sa le stiu, desi intr-un fel este bine ca ma pregateste dinainte.

Ninsoare de pupici.

Intr-o dupa amiaza am avut un vis. Bunica pe care nu o cunosc ma chema sa imi arate casa ei. Eu, parca as fi vrut sa merg spre casa ei, dar nu puteam. M-am trezit brusc si imediat am sunat-o pe mama sa o intreb unde a avut casa bunica. Mi-a explicat cu amanunte, orasul, strada, casa. Sambata urmatoare m-am urcat in masina si am ajuns la casa bunicii. Mi s-a parut ca o stiam dintotdeauna. Am primit acceptul proprietarilor sa o vizitam, dar a fost ceva fortat. Si proprietarii si eu ne jenam de moment, parca. Apoi am mers la cimitir si dupa cateva ore bune, tot nu gasisem mormantul. Cand eram pe punctul de a renunta, parca ceva ma impingea sa ma intorc. Si, m-am intors. Am gasit locul de veci, napadit de buruieni, cu crucea cazuta. Am mers la piata, am cumparat rasaduri de flori, lumanari, vopsea si doua pensule, mancare si o sticla de suc, mare.
Sotul meu a reparat gardul si a aranjat crucea la loc, in timp ce eu am smuls buruienile si am plantat rasadurile. In timp ce mancam a venit un batran sa ne ceara de mancare. Am impartit cu el mancarea si sucul si apoi si pensula cu vopsea pentru ca am vopsit si gardul.
In timp ce el ne ajuta la vopsit noi am luminat si mormatul de alaturi ce era in aceeasi stare de paragine ca si mormantul bunicii. Nu stiu a cui era acel mormant.
Am plecat cu un suflet usor de acolo, cu sentimentul ca am facut ceva pentru bunica. Acasa, la o saptamana, am facut o pomenire, in numele ei.
De atunci nu am mai visat-o decat o singura data cand imi zambea fericita si luminata de razele soarelui. Soarele era atat de puternic incat ea isi tinea mainile streasina la ochi, dar eu tot puteam sa-i vad zambetul. Si, acum, tineti-va bine pe scaune! Bunica imi arata mormantul. Dar nu mormantul ei ci, mormantul vecin!

M-a luat cu fiori cand am citit ce ai scris, Ileana. Intr-adevar, una este atunci cand visam pe cineva cunoscut, si alta este cand visam pe cineva necunoscut. Ar fi interesant sa aflam si parerea unei persoane mai avizate in domeniu, nu credeti?

Dragele mele, eu ma consider o fiinta cu capul pe umeri si mintea mea refuza sa creada in premonitie. Eu le-am numit pur si simplu coincidente, dar iata ca topicul vostru, intoarce un cutit in mintea mea.
Oana, mi s-a intamplat ceva identic. Imi era rau, am mers acasa, am adormit si am visat cum prietena mea suna la usa. In vis, am deschis usa, ne-am privit in ochi, dar m-am trezit din somn pentru ca suna telefonul care ma anunta ca tocmai murise.