Mami a mea picteaza de cand ma stiu (este amatoare) si daca am descoperit aceste lectii le aduc si aici. Dupa cate stiu avem vreo cateva pictorite printre gargarite.

Superb!
Asa, cu profesorul in fata, totul pare foarte usor.
Multumesc, draga Alice.
Pupici.

Aseara ma uitam sa vad ce noutati mai sunt prin gradina si m-a facut tare curioasa titlul acestui topic, asa ca, am inceput sa vizionez fiecare filmulet, iar in timp ce ma uitam la ele, a venit Claudia langa mine. S-a asezat in bratele mele si am inceput sa vorbim pe marginea acestui subiect. Rezultatul, i-ar place foarte mult si ea sa picteze sa devina cineva in aceasta arta, mai ales dupa ce a fost laudata de doamna la scoala, spunandu-i ca ar putea avea un viitor in asa ceva.

Va atasez o imagine cu ce reuseste sa deseneze la cei sapte ani ai ei si va asigur ca nu este copiata imaginea.



Alice, poate intr-o zi ne vei incanta cu operele mami tale. Cel putin mie mi-ar face multa placere.

Anca, draga mea, Claudita ta este o artista adevarata. Ar fi pacat sa se iroseasca acest talent. Merita tot sprijinul si ajutorul vostru sa mearga mai departe.
O calda imbratisare de acasa si ninsoare de pupici pe obrajorii printesei.

Iulia are dreptate, este un talent frumos al Claudiei si merita incurajata. Daca ar trebui sa refac eu acest desen, cu siguranta ar iesi mai rau.

Anca, ai o viitoare artista in casa. Merita sa ii acozi tot sprijinul, mai ales ca ea l-a solicitat. Astept sa vad noi picturi ale Claudiei.

Cu o calda imbratisare.

Anca, nu se stie niciodata la ce ii va folosi in viata instruirea in pictura, asa ca printesa merita sprijinul vostru.
Te imbratisez cu drag, iar pe Claudita o sarut pe nasucu-i carn si pe manutele ce deseneaza atat de frumos.

Dragele mele, sunteti acelasi gargarite dragute cu care m-am obisnuit, iar gandul si vorba plina de incurajare este mereu pe buzele voastre. Va multumesc.

Abia acest an scolar mi-a dat de gandit. Era inainte de sarbatori, cand, intr-un anumit context unde asteptarea era destul de lunga si ca orice copil in astfel de situatii se plictiseste repede, a trebuit sa se inventeze si sa-si ia provizii de acasa, caietul, culorile, carti de Pokemon. Asa ca, in timp ce eu imi vedeam de ale mele, ea si-a scos instrumentele si a inceput sa deseneze, iar eu, din cand in cand, mai aruncam o privire si un cuvant de incurajare pentru ceea ce facea. La un moment dat, doamna din spatele nostru a intra in vorba cu Claudia, incepand cu: ce frumos desenezi! Avea o voce blanda, chipul luminos si parul alb care-si spunea varsta si numai vazandu-l te facea sa te inclini cu respect, unde mai pui si blandetea care o oglindea. Experienta si modul cum stia sa trateze copiii, imi dadea impresia ca o data a lucrat cu ei. Doar ca, a fost un timp prea scurt pana sa ne despartim, insa, a fost de ajuns sa vad expresa surprinsa din ochii ei atunci cand a intrebat cati ani are Claudia si facand comparatie cu capacitatile ei de a desena. Aproape din mers, vazand ca trebuia sa ne despartim, imi zisese sa ar trebui incurajata.
Acel episod mi-a dat de gandit si am inceput sa vad intr-o alta lumina ceea ce deseneaza si cum deseneaza, pentru ca, pana atunci mi se parea normal ca desenele ei sa arate bine. Am incercat sa vad care este nivelul copiilor de varsta ei si a celor din clasa de la ea si sa fac o comparatie. Mi-am dat seama ca totusi e ceva divers si are un mod de traspune prin desen, imaginile care le vede si ii plac in mod deosebit, apropape identic si cum spuneai si tu Ralu, am incercat si eu o data sa fac ceea ce facea si nu am reusit atat de bine.

Acum, ca Alice a abordat acest subiect, ma gandeam ca o parere in plus nu strica, asa ca va multumesc inca o data.

Imaginea de mai jos a starnit admiratia doamnei.



Acestea in schimb, sunt toate din clasa I, cand voi mai avea timp va voi mai tine la curent si cu cele de anul acesta.