Dragele mele, motivul lipsei mele din gradina este unul suficient de justificat.
M-am mutat impreuna cu Bicu la cuscrii nostri ce au avut probleme de sanatate. Mai intai a fost cuscrul (cu inima) si am fost nevoita sa stam cu cuscra cat acesta a fost internat la spital.
Apoi, dupa ce cuscrul a ajuns acasa, cuscra a facut un anevrism si acum merg si la spital la ea, zilnic. Este inca intr-o semipareza si vorbeste greu, dar medicii ne asigura ca este inspre bine.
Vremea ne-a facut viata tare grea, deplasarea cu masina a fost imposibila, taxiurile inexistente, asa ca am luat troienile in piept si am facut de una singura aprovizionarea, dar si vizitele la spital.
Motivul supararii noastre comune a fost starea fetitei mele ce a fost internata in spital cu febra mare si stari de lipotimie. Cuscrii au aflat intamplator dintr-o discutie cu Mariuca si de aici pana a afla toata lumea situatia de acolo, nu a fost decat un pas.
Discutiile interminabile ce au aparut de aici referitor la pasul copiilor, la faptul ca eu le-am ascuns situatia de acolo, au dus la tensiuni ridicate pentru fiecare din noi. S-a pus punct discutiei cand eu am spus ca plec dupa ei, la Adelaide si cand toata lumea a realizat ca de fapt, noi suntem cu totii in imposibilitatea de a-i ajuta cumva fizic pe copii. Ceilalti au recunoscut ca desi eu sunt unica sanatoasa, nu as fi persoana indicata care sa faca un astfel de drum.
In fapt, le-am spus ca plec pentru ca vroiam sa se sfarseasca toata discutia. Numai ca rezultatul discutiei, vi l-am prezentat mai sus. Bicu se tinea si el cu mana la piept dupa ce am dus-o pe cuscra la spital, asa ca sub imperiul emotiei de atunci i-am strigat sa nu cumva sa imi faca si el o figura ca nu mai pot. Cred ca mintea omului se aranjeaza cumva dupa informatiile primite, ca Bicu nu mi-a facut surprize pana acum.
De aseara suntem acasa la noi unde l-am luat si pe cuscru. Cateii cuscrului sunt tot la noi. Am casa plina si program pentru ca in fiecare dimineata cuscrul merge la servici (inclusiv sambata si duminica), iar eu fac mancare pentru noi, cuscru, cuscra (la spital) si catei.
Nu mai reusesc sa scot mainile din vase ca se aduna altele.
Am si program de mers cu cateii afara si pe alunecusul ce s-a format in fata blocului nu este nici o placere, dar nu zic nimic ca sunt animale cuminti. In prima zi, m-am descoperit bodoganindu-i, dar apoi mi-am cerut iertare de la Domnul, ca si ele sunt fiinte lasate de El.
Faptul ca fetita este bine si ca de doua zile s-au mutat intr-un apartament ca lumea, ma linisteste si imi da putere sa ii ajut pe cei din jurul meu.
Am ramas insa cu o durere de cap si mi-am propus sa intru la un neurolog saptamana viitoare sa vad ce-i cu mine. Banuiesc ca am transpirat la ceafa datorita efortului de a merge prin troiene si apoi m-a prins frigul. Retin ca la un moment dat, imi inghetase ceafa sub caciula, dar nu imi aduc aminte cu siguranta. Parca mai poti judeca ceva corect despre tine, cand ai atatea pe cap?
M-am oblojit cum stiu eu, dar nu imi mai trece. Din cand in cand, ma inteapa prin cap atat de tare ca imi vine sa tip.
De pe computerul de la cuscrii care are un monitor de o jumatate de palma, nu am reusit sa deschid nimic, ca sa aflu ce mai este in gradina.
Astazi dimineata, cat era mancarea pe foc, mi-am permis putin ragaz in gradina, m-am amarat, dar acum mi-a trecut. Ale vietii valuri!
Asta mi-a adus aminte de copilarie cand eram mici si nu aveam griji. Ce bine ne mai era!
Va doresc sa nu aveti parte decat de evenimente placute in zilele care urmeaza.
Va imbratisez pe toate cu mult drag.
