Povestea voastra, Antoaneta, pare desprinsa dintr-o carte cu Zane si Feti Frumosi.
Sa fiti sanatosi, fericiti si sa va iubiti toata viata.
Iar puiul vostru drag sa va lumineze zilele.

Ninsoare de pupici

Asa zic eu!

Cum ai fost ceruta in casatorie?
Ca-ntr-o poveste!

Dragelor, frumoase momente ati descris aici. Asa de frumoasa sa va fie si viata.

Bica, sa va dea Bunul Dumnezeu si tie si lui Bicu inca multi ani impreuna.
Si stii ce-mi mai doresc pentru voi doi? Sa dansati, pe Tzucu tzucu si la nunta stranepotilor, nu numai a Mariucai.

Ninsoare de pupici

Iulia, mi s-a lipit de suflet urarea ta.
Acum radem pentru ca ne-am amintit cum, in prima noastra tinerete (acum suntem la a doua!), ne planificam sa mergem la mare, in concediu. Acum, la pensie, ne planificam sa mergem la o cura antireumatica, undeva intr-o statiune. Ca sa mai putem dansa!

Bica, bucuroasa vin si eu cu gasca mea la o cura antireumatica. Desi eu sunt la prima tinerete, am o mana si un genunchi care ma anunta intotdeauna cand se schimba vremea.
Ce mi-ar place sa va vad dansand!

Ninsoare de pupici

Ce frumuseti ati descris voi aici.
La noi a fost chiar ca intr-o poveste. Aveam o prietena comuna care facea pelerinaje la manastiri. Eu eram vu cineva de cinci ani, el, nu.
Urma un pelerinaj in Moldova de trei 3 zile.
Eu nu prea vroiam sa merg caci faceam niste cursuri la Bucuresti. El ar vrut sa mearga la mare.
Am renuntat la curs, el a renuntat la mare.
In felul acesta am mers in excursie amandoi.
Intamplarea face ca acea prietena ne-a oprit locuri si nu a renuntat la ideea de a ne cupla.
Cand ne-am vazut, ceva in fiecare s-a aprins. Ne-am imprietenit foarte mult in cele trei zile si la finalul excursiei am spus ca trebuie sa ne intalnim ca sa vedem fotografiile.
In acea excursie el a mers cu sora lui, sora mai mare care nu il scapa din ochi absolut nici o secunda.
Dupa cateva zile ne-am dat intalnire. Am mers la o terasa si am mancat clatite cu inghetata si am discutat despre ce vrea fiecare si mai in gluma mai in serios l-am cerut in casatorie. El a acceptat. Toata povestea s-a intamplat inainte de postul Sfintei Marii. Totul a decurs foarte repede, astfel incat in decembrie am facut logodna cu parintii (in a doua zi de Craciun). Nici unul din ei nu stia ce ii asteapta. A picat ca o bomba pe soacra idee ca isi va insura baiatul.
In ianuarie logodna la biserica. In iulie starea civila, ca, in septembrie, in sfarsit nunta mult asteptata.
Acum, suntem o familie implinita si cand ma gandesc ca au trecut doar patru ani.
Ma bucur ca nu sunt singura care si-a cerut sotul in casatorie.

La noi a fost in noaptea de Revelion acum vreo 3 ani, daca imi amintesc bine. Eram la parintii mei la Radauti.

Inelul de logodna era deja cumparat (fusesem impreuna), sotul il avea la el, doar ca avea de gand sa mi-l dea cu alta ocazie. Si cand m-a vazut cat eram de dezamagita ca nu il voi primi in seara respectiva, s-a dus si a vorbit cu tata, si dupa ora 12, in fata intregii familii, m-a cerut de nevasta. A fost foarte emotionant, mai ales ca, daca ai mei stiau ce avea sa se intample, matusa, unchiul si verii mei nu aveau nici cea mai mica idee.

Cam asa a fost.

Daniela, sarbatorim odata ziua logodnei. Si eu cu Florin al meu tot in a doua zi de Craciun am avut logodna.

Ninsoare de pupici.

Frumos, nu suntem singurii care s-au logodit a doua zi de Craciun. Poate sarbatorim impreuna o data si o data.