Calea spirituala nu inseamna a ti se darui calea, ci a ti se arata calea ta. Calea spirituala inseamna sa te afli pe un drum care te provoaca sa-ti infrunti fricile, nu sa te apere de ele. Ce bine iti poate aduce faptul de a-ti fi daruit ceva – orice – care sustine slabiciunile din tine? Lucrul asta nu are niciun fel de noima.

Sfantul Augustin i-a spus o povestire inteleapta si minunata, unui barbat care l-a infruntat cu privire la logica cerului.
„De ce nu ma face Dumnezeu un om bogat? M-am rugat de nenumarate ori pentru bani si Dumnezeu nu-mi raspunde la rugaciuni.”
Sfantul Augustin l-a intrebat ce ar face daca ar deveni bogat.
Barbatul a raspuns:
„As avea pamant si as avea oameni care sa lucreze pentru mine. Eu as fi cel care conduce.”
„Si cum este viata ta de om sarac?”, l-a intrebat Sfantul Augustin.
„Am familia mea. Am prietenii mei. Muncim cu totii din greu. Dar toti suntem saraci.”
„Pai, pot intelege de ce Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciuni, cu o intelepciune atat de mare”, i-a spus Sf. Augustin.
„Dumnezeu nu mi-a raspuns deloc la rugaciuni. Sunt în continuare un om sarac.”
„Nicidecum. Esti un om foarte bogat. Doar ca Dumnezeu nu ti-a daruit aur. Dar, refuzand sa-ti dea aur, El te-a impiedicat sa devii lacom, abuziv si arogant. De ce ti-ar da Dumnezeu ceva care sa te ajute sa le faci rau oamenilor pe care ii iubesti? Refuzand sa-ti dea aur – si numai aur – Dumnezeu ti-a ingaduit sa fii bogat în spirit. Esti bun, generos, iubitor si iubit”.
Barbatul s-a uitat la Sfabtul Augustin, apoi a izbucnit în lacrimi.

Calea spirituala este o cale a cunoasterii de sine, nu a dobandirii caii tale, ci a ridicarii tale la nivelul caii pe care ti-a fost dat sa mergi.