La intrarea mirilor in sala pe mese erau lumanari cu flori, iar lunima se inchisese. Nuntasii aveau trandafiri rosii si ii asteptau (ca la iesirea de la primarie la noi). Apoi toti in cerc au inconjurat sarbatoritii care dansau. S-au asezat in spatele lor la masa, iar restul se vede de la sine.
Mireasa a aruncat buchetul, mirele jarteaua. Bineinteles ca nu a lipsit furatul miresei.
La un moment dat, Alina si sotul au daruit un tort unui mesean deoarece era ziua de nastere.
Muzica a fost din cea italiana si internationala.

Localul era superb, nu mi-am dat seama sa fac fotografii si afara. Am sa va incarc cateva unde sunt si eu. Am plecat in jur de 2 dimineata. Sper ca v-a placut povestea mea.

Ovidia, noi va multumim pentru participare si va mai asteptam si cu alte ocazii.
Uitandu-ma la fotografiile postate de tine si la descrierea pe care ai facut-o, parca nu ma pot abtine sa nu comentez si eu ceva.
Acum imi vine sa rad, insa imagineaza-ti ca la iesirea din biserica s-a aruncat peste noi cu confeti (hartiutele de care ai amintit) si orez. Nu pot sa uit, pentru ca orezul acela s-a bagat peste tot: in par, in decolteu, a ajuns pana... hat jos. Am stat cu el pana la 4 dimineata cand mi-am scos rochia, iar dupa aceea m-am scarpinat inca o ora, de credeam ca imi jupoi pielea de pe mine. N-am putut sa-njur pe nimeni ca ideea a fost a mea. Cand l-am maturat, cred ca am strans vreo 300 de grame. Puteam sa fac un rizotto acasa cu el, ca tot aveam musafiri.
Imi place ca buchetul a fost prins de o romanca, o prietena care lucreaza cu noi si care, dupa ce l-a prins, ne-a anuntat ca anul viitor pe 18 august are nunta. Sincer n-a fost cu intentie, n-am tinut ca cineva in special sa-l prinda cum multe mirese o fac.
Jarteaua, dupa multe tentative de-ale mirelui de a pacali flacaii (se mai bagasera intre ei si din cei insurati), a fost prinsa de un var de-al meu, tot roman, doar ca-i pusti, de vreo 15 ani. Cum s-a bagat el acolo, nu stiu, cert este ca le-a suflat jarteaua. Fotografia este ultima pe care am postat-o eu, cea in care stau asezata pe scaun.
Am facut rost de o fotografie cu aruncatul porumbeilor. Imi vine sa rad si la faza asta, ca porumbeii erau pusi intr-o cutie de carton, iar de acolo trebuia sa-i luam si sa-i aruncam in aer. Nino, zapacit cum este, luase cutia cu totul. Banuiesc ca avea de gand s-o lanseze in aer, dar l-am oprit si i-am spus sa se comporte civilizat. Ah, saracii porumbei, erau cat pe ce s-o pateasca.
Mai revin cu amintiri cand imi voi aminti.
Te imbratisez.

Draga Alia am ras cu mana pe burta la faza cu orezul. Bine ca nu eram pe aproape ca eu nu sunt asa de rabdatoare.
Pup dulce.

Ovidia, ma bucur ca ai impartasit cu noi aceste minunate fotografii.

Alia, si pe mine m-ai facut sa rad cu povestirile tale haioase.
Ovidia, iti multumesc pentru imaginile tale si pentru descrierea nuntii din punct de vedere al invitatului.
Alia, ai avut o nunta ca-n povesti si te felicit inca o data pentru asta.

Ovidia, iti multumesc ca prin intermediul imaginilor postate de tine, ne-ai oferit posibilitatea sa participam la nunta Aliei.
Alia draga, am incercat sa imi imaginez cam cum a fost cu orezul buclucas. Ai reusit sa ne povestesti cu mult haz cam ce a reusit sa iti faca, am ras cand am citit, zambesc si acum.
Va doresc inca o data toata fericirea din lume, iar viata sa va fie presarata numai cu evenimente frumoase.

Cat ma bucur ca v-au placut dragele mele, Abriela, Eli si Irela.
Pup dulce.

Alia, ai fost o mireasa superba. Felicitari!
Fotografiile sunt minunate, iar Ovidia, a completat foarte bine cu imaginile aduse de ea. Totul era de vis.

Ma bucur ca ati reusit sa va intalniti intr-o zi asa importanta.

O calda imbratisare.

Alia, ai fost o mireasa foarte frumoasa. Casa de piatra iti doresc.

Pupici dulci,