Nico, ce locatie benefica pentru mintea mea! Iti multumesc pentru ceai.
Dragele mele, greu o sa ma mai aflati in gradina, acum cand sunt din nou invatatoare pentru o luna.
Ma simt debusolata de toate hartiile pe care trebuie sa le fac, de sedintele zilnice, dar mai ales de rolul ingrat pe care il joc. Voi fi invatatoare numai pentru o scurta perioada de timp pentru niste ochisori mari si inimioare stranse care au pasit pentru prima oara intr-o scoala.
Am sters lacramioare, ba si funduletz umplut de caca (de emotie si de la sucul rece baut de la chioscul scolii), am adunat la piept numai inimi frante de schimbarea ce a aparut in viata lor. Doamne, cat sunt de frumosi, nevinovati si... ingeri. Fetite cu aer chinuit de domnisoare (cat perverteste televizorul!), fetite cu zulufi si pampoane, fetite cu breton drept ce intra in ochi, baietei imbracati cu hainute de stofa, incomode sau in blugi lalaiati. Manute stangace sau manute mestere, dintisori lipsa sau buzite arse de chimicalele pe care si le-au cumparat de la chiosc, sambata si luni (astazi am propus formarea unei comisii mixte, profesor + medicul scolar care sa stabileasca niste reguli pentru chioscul generator de diaree si arsuri stomacale).
Dragele mele colege din invatamant, ce a devenit scoala de cand eu am plecat la pensie? De unde atata hartogarie, de ce atatea sedinte, de unde atatea reguli ce nu urmeaza decat niste directive generale fara a urmari binele elevului?
Oi fi perimata. Stiu eu?
Va doresc un an scolar bun, cu mult mai bun decat l-am resimtit eu, acum.
Va urez sa aveti o seara frumoasa.
Intrucat eu mai am pana imi termin hartogaraia, mi-am facut o cafea. Cine are nevoie este invitata mea.
